Ciocănitoare de grădină

Ciocănitoarea de grădini este caracteristică zonelor deschise cum sunt livezile, parcurile şi grădinile. Este prezentă şi în păduri de foioase şi conifere acolo unde trunchiurile copacilor depăşesc 25 cm în diametru. Lungimea corpului este de 23-25 cm şi are o greutate de 66-79 g. Anvergura aripilor este de circa 34-39 cm. Este uşor de confundat cu ciocănitoarea pestriţă mare, de care se deosebeşte prin absenţa dungii negre de pe laturile gâtului până la ceafă. Penajul celor două sexe este asemănător, fiind o combinaţie de alb, negru şi roşu. La mascul se observă şi o pată roşie în partea din spate a creştetului capului. Se hrăneşte cu insecte, fructe şi seminţe fiind considerată una dintre ciocănitorile omnivore. Dintre toate speciile de ciocănitori se hrăneşte cel mai mult cu fructe şi seminţe. Longevitatea cunoscută este de 10 ani şi nouă luni în sălbăticie.

Ciocănitoarea de grădini este caracteristică zonelor deschise cum sunt livezile, parcurile şi grădinile. Este prezentă şi în păduri de foioase şi conifere acolo unde trunchiurile copacilor depăşesc 25 cm în diametru. Lungimea corpului este de 23-25 cm şi are o greutate de 66-79 g. Anvergura aripilor este de circa 34-39 cm. Este uşor de confundat cu ciocănitoarea pestriţă mare, de care se deosebeşte prin absenţa dungii negre de pe laturile gâtului până la ceafă. Penajul celor două sexe este asemănător, fiind o combinaţie de alb, negru şi roşu. La mascul se observă şi o pată roşie în partea din spate a creştetului capului. Se hrăneşte cu insecte, fructe şi seminţe fiind considerată una dintre ciocănitorile omnivore. Dintre toate speciile de ciocănitori se hrăneşte cel mai mult cu fructe şi seminţe. Longevitatea cunoscută este de 10 ani şi nouă luni în sălbăticie.
mai putin

Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti dendron – copac şi kopos – a lovi, cu referire la comportamentul păsării. Numele de specie provinde din cuvântul latin syriacus , cu referire la prezenţa sa în Siria.

Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti dendron – copac şi kopos – a lovi, cu referire la comportamentul păsării. Numele de specie provinde din cuvântul latin syriacus , cu referire la prezenţa sa în Siria.
mai putin

Este o specie prezentă în partea centrală şi de sud-est a continentului european. Este considerată mai agresivă şi dominantă decât ciocănitoarea pestriţă mare. Este monogamă, perechea menţinându-se câţiva ani, deşi sunt solitare în afara perioadei de cuibărit. În perioada de curtare se înregistrează adevărate duete ale partenerilor. Ambele sexe bat darabana. Manifestă un ritual de curtare ce include mişcări ale capului şi corpului însoţite de urmăriri şi răsuciri în zbor, acompaniate de sunete puternice. Ambii parteneri participă la excavarea cuibului. Cuiburile sunt localizate la înălţimi cuprinse între unu şi şase metri, însă cel mai ades sunt întâlnite la o înălţime de circa doi metri. Intrarea este rotundă şi are un diametru de circa cinci centimetri. Adâncimea cuibului în interiorul copacului variază între 10 şi 25 cm. În general îşi construieşte un cuib nou în fiecare an, deşi uneori poate folosi şi un cuib mai vechi atunci când hrana este abundentă. Este o specie sedentară.

Este o specie prezentă în partea centrală şi de sud-est a continentului european. Este considerată mai agresivă şi dominantă decât ciocănitoarea pestriţă mare. Este monogamă, perechea menţinându-se câţiva ani, deşi sunt solitare în afara perioadei de cuibărit. În perioada de curtare se înregistrează adevărate duete ale partenerilor. Ambele sexe bat darabana. Manifestă un ritual de curtare ce include mişcări ale capului şi corpului însoţite de urmăriri şi răsuciri în zbor, acompaniate de sunete puternice. Ambii parteneri participă la excavarea cuibului. Cuiburile sunt localizate la înălţimi cuprinse între unu şi şase metri, însă cel mai ades sunt întâlnite la o înălţime de circa doi metri. Intrarea este rotundă şi are un diametru de circa cinci centimetri. Adâncimea cuibului în interiorul copacului variază între 10 şi 25 cm. În general îşi construieşte un cuib nou în fiecare an, deşi uneori poate folosi şi un cuib mai vechi atunci când hrana este abundentă. Este o specie sedentară.
mai putin

Populaţia europeană este relativ mare şi cuprinsă între 530000-1100000 de perechi. Populaţia a crescut între 1970-1990 şi apoi s-a menţinut stabilă în perioada 1990-2000, deşi în unele ţări cum este Turcia s-a înregistrat un declin.

Populaţia europeană este relativ mare şi cuprinsă între 530000-1100000 de perechi. Populaţia a crescut între 1970-1990 şi apoi s-a menţinut stabilă în perioada 1990-2000, deşi în unele ţări cum este Turcia s-a înregistrat un declin.
mai putin

Femela depune 3-7 ouă în lunile aprilie şi mai, însă cel mai adesea cinci ouă, cu o dimensiune medie de 26 x 19 mm şi o greutate medie de 5,4 g. Incubaţia durează în jur de 10-14 zile şi este asigurată de ambii părinţi. În timpul nopţii este asigurată în special de către mascul. Puii sunt îngrijiţi de ambii părinţi şi devin zburători la 23-25 de zile. Rămân în preajma părinţilor pentru încă aproximativ două săptămâni fiind hrăniţi de ambii părinţi.

Femela depune 3-7 ouă în lunile aprilie şi mai, însă cel mai adesea cinci ouă, cu o dimensiune medie de 26 x 19 mm şi o greutate medie de 5,4 g. Incubaţia durează în jur de 10-14 zile şi este asigurată de ambii părinţi. În timpul nopţii este asigurată în special de către mascul. Puii sunt îngrijiţi de ambii părinţi şi devin zburători la 23-25 de zile. Rămân în preajma părinţilor pentru încă aproximativ două săptămâni fiind hrăniţi de ambii părinţi.

mai putin

Fragmentarea habitatelor şi deranjul locurilor de cuibărit reprezintă principalele pericole la adresa speciei. Un management prietenos al zonelor deschise în care prezenţa umană favorizează cuibăritul acestei specii este necesar.

Fragmentarea habitatelor şi deranjul locurilor de cuibărit reprezintă principalele pericole la adresa speciei. Un management prietenos al zonelor deschise în care prezenţa umană favorizează cuibăritul acestei specii este necesar.
mai putin