împila

See also: impila

Romanian

Alternative forms

• împili, încila, închila

Etymology

Probably from a Vulgar Latin root *impillāre, from Latin pilāre, present active infinitive of pilō (“ram down, fix firmly”).

Verb

a împila (third-person singular present împilează, past participle împilat) 1st conj.

1. to press (down upon), step on, tamp, compress

   Synonyms: presa, comprima

2. (figuratively) to oppress, suppress

   Synonyms: oprima, asupri, suprima

Conjugation

    conjugation of împila (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a împila
gerund			împilând
past participle			împilat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	împilez	împilezi	împilează	împilăm	împilați	împilează
	imperfect	împilam	împilai	împila	împilam	împilați	împilau
	simple perfect	împilai	împilași	împilă	împilarăm	împilarăți	împilară
	pluperfect	împilasem	împilaseși	împilase	împilaserăm	împilaserăți	împilaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să împilez	să împilezi	să împileze	să împilăm	să împilați	să împileze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		împilează			împilați
	negative		nu împila			nu împilați

See also

• piuă
• pil