enerva

See also: enervá and énerva

Latin

Verb

ēnervā

1. second-person singular present active imperative of ēnervō

Portuguese

Verb

enerva

1. inflection of enervar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French énerver, Latin ēnervāre, present active infinitive of Latin ēnervō.

Verb

a enerva (third-person singular present enervează, past participle enervat) 1st conj.

1. to vex, to annoy, to irritate

   Synonyms: irita, vexa, scoate din minți, scoate din sărite, scoate din pepeni, scoate din papuci

   Tipul ăsta mă enervează.

   This guy annoys me.

1. (reflexive) to become angry,

   Synonym: se enerva

Conjugation

    conjugation of enerva (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a enerva
gerund			enervând
past participle			enervat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	enervez	enervezi	enervează	enervăm	enervați	enervează
	imperfect	enervam	enervai	enerva	enervam	enervați	enervau
	simple perfect	enervai	enervași	enervă	enervarăm	enervarăți	enervară
	pluperfect	enervasem	enervaseși	enervase	enervaserăm	enervaserăți	enervaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să enervez	să enervezi	să enerveze	să enervăm	să enervați	să enerveze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		enervează			enervați
	negative		nu enerva			nu enervați

Spanish

Verb

enerva

1. inflection of enervar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative