îndoi
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.doˈi/
Verb
Conjugarea verbului (se) îndoi | |
Infinitiv | a (se) îndoi |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) îndoi |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) îndoaie |
Participiu | îndoit |
Conjugare | IV |
I.
- (v.tranz.) a strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a strânge ceva de două sau de mai multe ori (punând marginile una peste alta).
- (v.tranz. și refl.) a face să devină sau a deveni curb; a (se) încovoia, a (se) apleca, a (se) înclina.
- Vântul îndoaie copacii.
- I s-a îndoit de tot spinarea sub povară.
- (v.refl.) (despre oameni) a se gârbovi.
Sinonime
I.
- 1: împături, sufleca
- 2: (se) cocoșa, (se) curba, (se) încovoia, încovriga, (se) strâmba, (se) apleca
- 3: gârbovi
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a curba; a arcui; a cambra
|
|
Verb
Conjugarea verbului (se) îndoi | |
Infinitiv | a (se) îndoi |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) îndoiesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) îndoiască |
Participiu | îndoit |
Conjugare | IV |
II.
- (v.tranz.) a mări ceva de două ori; a dubla; p.ext. a înmulți, a mări (de un număr oarecare de ori).
- a amesteca (în părți egale) un lichid cu altul; a subția.
III.
- (v.refl.) a fi nesigur în părerea sa, a sta la îndoială; a nu avea încredere (în cineva sau în ceva).
- Se îndoiască că va veni.
Sinonime
II.
III.
Traduceri
a mări de două ori
|
a fi cuprins de un sentiment de neîncredere
|
|
Etimologie
Din îndoi.
Pronunție
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru îndoi.
- forma de persoana a II-a singular la prezent pentru îndoi.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru îndoi.
- forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru îndoi.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru îndoi.
Etimologie
Din îndoi.
Pronunție
- AFI: /ɨn.doˈi/
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru îndoi.