absență
Vezi și : absenta |
Etimologie
Din franceză absence < latină absentia.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului absență | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | absență | absențe |
Articulat | absența | absențele |
Genitiv-Dativ | absenței | absențelor |
Vocativ | absențo | absențelor |
- lipsă a unei ființe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle.
- Absența lui a fost remarcată.
- (concr.) semn cu care se notează această lipsă.
- pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței; leșin.
- (fig.) lipsă de atenție, distracție, indiferență a cuiva.
Sinonime
- 1: lipsă, (rar) lipsire
- 3: leșin
- 4: distracție, indiferență, neatenție
Antonime
- 1: prezență
Cuvinte apropiate
Traduceri
lipsă a unei persoane din locul unde ar trebui să fie
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online