ami
 Vezi și : -ami, AMI, Ami, ʻami, amì, amí, amĭ, amı, âmî, ămî, ầm ĩ
|
|
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi |
(français)
Etimologie
Din franceză medie amy, ami, care provine din franceză veche ami, amic < latină amīcus („amic, prieten”).
Înrudit cu catalană amic, italiană amico, occitană amic, ami, portugheză amigo, română amic și spaniolă amigo.
Pronunție
Substantiv
ami m., amis pl.
- amic, prieten
- Ami d'enfance, ami de collège.
- Cela n'est pas d'un ami, d'un bon ami.
- (spec.) prieten, iubit
- Mon ami est parti à l'étranger pour trois mois, et je m'ennuie beaucoup.
- (p.ext.) aliat
Sinonime
- 2: achate, amant, maîtresse, ami de cœur, chum, (în Quebec) blonde, compagnon, (înv.) concubin, conjoint, (jur.) conjoint de fait, copain, mari, femme, petit ami
- 3: allié
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Omofone
Locuțiuni
locuțiuni
Expresii
- c'est dans le besoin que l'on reconnaît ses amis
- les amis de mes amis ne sont pas forcément mes amis
- les amis de mes amis sont mes amis
- les bons comptes font les bons amis
- c'est pour un ami
Adjectiv
| Declinarea adjectivului ami | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | ami | amis |
| Feminin | amie | amies |
- amabil, prietenos
- Il m'a montré un visage ami.
- (rar, folosit mai ales în poezie) favorabil, propice
- Les destins amis.
Sinonime
- 1: amical, bienveillant, obligeant
- 2: favorable, propice