an

română

Etimologie

Din latină annus.

Pronunție

• AFI: /an/

Substantiv

Declinarea substantivului an
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	an	ani
Articulat	anul	anii
Genitiv-Dativ	anului	anilor
Vocativ	...	...

1. perioadă de timp cuprinzând 12 luni, în care Pământul face o revoluție în jurul Soarelui.
2. stadiu de studiu în unele forme de învățământ.
3. (urmat de determinări)

   Anii de studenție

   Anii de ucenicie.

4. măsură a vârstei unei ființe sau a vechimii unui lucru.

   Copil de cinci ani.

5. (la pl.) epocă din viață; vreme.

   Anii copilăriei.

Cuvinte derivate

• anale
• anișor
• anotimp
• anual
• anuar
• anuitate

Cuvinte compuse

• an agricol
• an bisect
• an de an
• anii copilăriei
• anii de studenție
• an-lumină
• Anul Nou

Locuțiuni

• (loc.adv.) În anul... = în cursul anului...
• La anul = în cursul anului viitor.
• Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi etc.) în urmă.
• De ani și ani = de mulți ani, de multă vreme.
• An de (sau cu) an = în fiecare an, mereu.
• Cu anii = ani întregi, ani îndelungați.
• La (sau într-) un an o dată = o singură dată într-un an; rar.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din latină anno.

Pronunție

• AFI: /an/

Adverb

1. (pop.) anul trecut, acum un an.
2. (precedat de „mai”) acum câțiva ani.

   S-a sculat mai an bădica Traian.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Confer a.

Prefix

1. formă alternativă pentru a.

Referințe

• DEX '98 via DEX online