bucată
Etimologie
Din latină buccata.
Pronunție
- AFI: /buˈka.tə/
Substantiv
Declinarea substantivului bucată | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | bucată | bucăți |
Articulat | bucata | bucățile |
Genitiv-Dativ | bucății | bucăților |
Vocativ | bucată | bucăților |
- parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr-un corp solid, dintr-un întreg; dărab.
- (determinat prin „de drum”, „de cale” sau presupunând această determinare) distanță, porțiune.
- (determinat prin „de vreme”, „de timp” sau presupunând această determinare) interval, perioadă.
- (în limbajul comercial și în cel industrial) exemplar, piesă, parte, unitară dintr-un ansamblu, dintr-o mulțime de obiecte de același fel.
- operă (sau fragment unitar) literară sau muzicală de dimensiuni relativ reduse.
- (la pl.) (feluri de) mâncare.
- (pop.) (recoltă de) grâne, cereale.
- (arg.) (lovitură de) pumn.
Cuvinte derivate
Expresii
- A vinde (sau a cumpăra) cu bucata = a vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul, în detaliu
- A plăti cu bucata (sau, rar bucată) = a plăti munca după numărul de piese executate; a plăti în acord
- A face ceva din bucăți = a confecționa, a încropi ceva din părți sau piese care provin din ansambluri diferite
- Om dintr-o bucată = om integru
- A face (cuiva) bucata = a face (cuiva) cu intenție un lucru neplăcut, un rău, a-i provoca o încurcătură
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online