(Translated by https://www.hiragana.jp/)
Nicolae Andronic: Diferență între versiuni - Wikipedia Sari la conținut

Nicolae Andronic: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
Fără descriere a modificării
Fără descriere a modificării
Linia 13: Linia 13:
| președinte_2 = [[Petru Lucinschi]]
| președinte_2 = [[Petru Lucinschi]]
| prim_ministru_2 = [[Ion Ciubuc]]
| prim_ministru_2 = [[Ion Ciubuc]]
| predecesor_2 = [[Valeriu Bulgari]]
| predecesor_2 =
| succesor_2 = [[Oleg Stratulat]]
| succesor_2 =
| data_nașterii = {{bda|1959|05|13}}
| data_nașterii = {{bda|1959|05|13}}
| locul_nașterii = [[Cotiujenii Mari]], [[raionul Șoldănești]], [[RSS Moldovenească]]
| locul_nașterii = [[Cotiujenii Mari]], [[raionul Șoldănești]], [[RSS Moldovenească]]

Versiunea de la 18 iulie 2022 23:15

Nicolae Andronic
Date personale
Născut (65 de ani)
Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești, RSS Moldovenească
CopiiAlexandru și Cristian
Cetățenie Moldova Modificați la Wikidata
ReligieCreștin Ortodox
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Prim-viceprim-ministru al Republicii Moldova
În funcție
12 martie – 12 noiembrie 1999
PreședintePetru Lucinschi
Prim-ministruIon Sturza
Viceprim-ministru pe probleme de drept al Republicii Moldova
În funcție
22 mai 1998 – 19 februarie 1999
PreședintePetru Lucinschi
Prim-ministruIon Ciubuc
Deputat în Parlamentul Republicii Moldova
În funcție
3 septembrie 1990 – 22 mai 1998
PremiiOrdinul Republicii ()
Ordinul de Onoare
Partid politicPartidul Nostru / Partidul Popular Republican (2004–2015)[1]
Alma materUniversitatea de Stat din Moldova
ProfesieJurist, avocat
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Nicolae Andronic (n. 13 mai 1959, Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești) este un politician din Republica Moldova.

A fost semnatar al Declarației de independență (la 27 august 1991) și deputat în primul Parlament al Republicii Moldova (1990-1994), precum și vicepreședinte al Parlamentului Republicii Moldova în anul 1994.

Biografie

Nicolae Andronic s-a născut la 13 mai 1959, în satul Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești, RSS Moldovenească, într-o familie de intelectuali. În anul 1981 a absolvit Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moldova. A obținut titlu de Doctor în drept. Este căsătorit și are doi copii.[2] Nicolae Andronic este nașul de cununie al jurnalistei Valentina Ursu.[3]

În anii 1981-1986 activează în calitate de stagiar, anchetator la Procuratura Strășeni, apoi anchetator superior la procuraturile raioanelor Frunze și Sovietic ale capitalei. În 1986 a lucrat în calitate de referent superior, secția juridică, aparatul Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM. În anii 1990-1992 activează în calitate de consultant superior în aparatul Parlamentului Republicii Moldova. Din 2001 pînă în prezent este avocat.

Activitate politicǎ

În anul 1989 este membru al comisiei pentru elaborarea proiectelor de lege privind limbile vorbite pe teritoriul Republicii Moldova. În anii 1990-1998 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova. În 1994 exercită funcția de vicepreședinte al Parlamentul Republicii Moldova. În 1993-1994 activează în calitate de președinte al comisiei pentru reforma judiciară și de drept și vicepreședinte al comisiei de redactare a noii constituții. În 1999 este președinte al comisiei pentru reforma teritorială si descentralizare a puterii în stat. La 22 mai 1998 este numit în funcția de viceprim-ministru în Guvernul Ion Ciubuc (2), apoi în 1999-2000 deține funcția de prim-viceprim-ministru în Guvernul Ion Sturza. În 2004 a fost ales în funcția de președinte al Partidul Țărănesc Creștin Democrat din Moldova, care apoi a fost redenumit în Partidului Popular Republican.

Pe 13 aprilie 2014 a avut loc un congres al partidului, în cadrul căruia Nicolae Andronic i-a cedat formațiunea lui Renato Usatîi, și Partidul Popular Republican a fost redenumit în „Partidul Nostru”.[4][5] Pe 10 iunie 2014 Ministerul Justiției a respins înregistrarea modificărilor la statutul Partidului Popular Republican invocând nereguli în procedura convocării congresului.[6][7]

Pe 8 februarie 2015 a avut loc Congresul al IV-lea repetat al Partidului Popular Republican, în cadrul căruia a fost ales noul președinte al formațiunii și aprobată decizia de modificare a denumirii partidului în “Partidul Nostru”, dar și a statutului și programului politic al formațiunii, prin votul unanim al celor 97 de delegați prezenți la congres. Au fost repetate toate acțiunile de la congresul din anul precedent, ținând cont de formalități; astfel Renato Usatîi a fost ales președinte al Partidului Nostru, la propunerea lui Nicolae Andronic, care a menționat că se retrage din funcție și nu va mai candida pentru un nou mandat.[8]

Decorații

Decorat cu:

Cărți publicate

  • Nicolae Andronic — „Opt ani în Parlament”
  • Nicolae Andronic — „Suveranitatea de Stat a Republicii Moldova”
  • Nicolae Andronic — Monografia „Cotiujenii Mari”

Vezi și

Referințe

  1. ^ Mesagerul (), Nicolae Andronic, fost ministru al Republicii Moldova: ”Soarta Basarabiei nu o decide Trump sau Dodon”, Stiri Neamt 
  2. ^ Moştenitorii. Familia Andronic, VIP Magazin
  3. ^ Nașii, finii, politica și jurnalismul - Tribuna
  4. ^ Un congres ca o nunta. Controversatul om de afaceri, Renato Usatai, si-a lansat partidul cu mult fast, 13 aprilie 2014, inprofunzime.md
  5. ^ Partidul Popular Republican, redenumit în „Partidul nostru”, 13 aprilie 2014, trm.md
  6. ^ Motivul pentru care Ministerul Justiției a respins modificările la Partidul Popular Republican
  7. ^ Decizie: Renato Usatîi, fără „Partidul Nostru”
  8. ^ (VIDEO) Renato Usatîi a fost ales președinte al Partidului Nostru
  9. ^ DECRET Nr. 450 din 28.12.2012 privind conferirea „Ordinului Republicii” unor deputați în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a douăsprezecea
  10. ^ DECRET Nr. 236 din 22.08.1996 Cu privire la decorarea cu distincții de stat a deputaților în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a douasprezecea

Legături externe


v • d • m
Semnatarii Declarației de independență a Republicii Moldova --- 27 august 1991
Grupul celor 278 de semnatari ai Declarației de independență a Republicii Moldova
Agachi  • Alexei  • Amihalachioaie  • Andronati  • Andronic  • Angheli  • Argatu  • Arseni  • Atamanenco  • Basoc  • Bădan #  • Bădrăjan  • Bălan  • Beliciuc  • Bejan  • Bejenuță  • Beleuță  • Bivol  • Bobescu  • Bodiu  • Bodorin  • Bondarenco  • Bordeianu  • Borșevici  • Botică  • Brașoveanu (Dumitru)  • Brașoveanu (Petre)  • Bratunov  • Bratu  • Buga  • Buruian  • Butnaru  • Cabac  • Carandiuc  • Caterev  • Carauș  • Cereș  • Checiu  • Chimirciuc  • Chior  • Chircă  • Chiriac (Anatolie)  • Chiriac (Ion)  • Chișner  • Cibotaru  • Ciobanu  • Ciorap  • Cîrlan  • Cojocari  • Cojocaru  • Colun  • Costov  • Coșanu  • Coșceev  • Cotorobai  • Croitoru  • Crețu  • Crisco  • Crîlov  • Cubasov  • Culea  • Cunev  • Curtev  • Cușmăunsă  • Darie  • Diaconu  • Dicușar  • Dobrea  • Dolganiuc  • Domenti (Nicolae)  • Domenti (Vasile)  • Druță  • Dubălari  • Dumitriu  • Efros  • Egorov  • Eremia  • Evtodiev  • Fandofan  • Frângu #  • Gherman  • Gonciarenco  • Graf  • Griciuc  • Grigoraș  • Grosu (Gheorghe)  • Grosu (Nicolae)  • Grossu  • Gudima #  • Guidea  • Gudumac  • Guranda #  • Gurghiș #  • Gusac (Gheorghe)  • Gusac (Pavel) #  • Guțu  • Holban  • Iuslicov  • Ivanov (Anatol)  • Ivanov (Anatoli)  • Iuzvenco  • Jardan  • Jelihovschi  • Lapaci  • Lașcionova  • Lazări  • Lebedev #  • Lefter  • Lisețchi #  • Litvinenco  • Lîiurov • Luca  • Lupașcu  • Lupăcescu  • Macrinici  • Madan  • Maimescu  • Malachi  • Manea #  • Marinov  • Martîniuc  • Maxuță #  • Mazîlu #  • Mărgineanu  • Mândâcanu  • Mereuță  • Misail  • Mîslițchi  • Mocanu  • Mogîldea  • Moraru (Andrei)  • Moraru (Nicolae)  • Moțpan  • Muntean (Andrei)  • Munteanu  • Muntean (Petru)  • Năstase  • Neagu  • Negură  • Nestor  • Nicolaenco  • Nirean  • Noroc  • Novac  • Oglindă  • Ohotnicov  • Ojoga  • Olaru  • Pară  • Palii  • Pasaniuc  • Pascaru  • Pavlic  • Pădureț  • Pălăncică  • Pălăria (Boris)  • Pălăria (Dumitru)  • Pîrvan  • Plasiciuc  • Platon  • Plugaru  • Pocotilova  • Poian  • Poiată (Mihail)  • Poiată (Petru)  • Popa (Ion)  • Popa (Serghei)  • Popușoi  • Popov  • Postovan (Dumitru G.) * Postovan (Dumitru H.)  • Prisăcaru  • Proca  • Pruteanu  • Puntea  • Raiu  • Răducan  • Robu  • Rusanov  • Russu  • Rusu  • Sahanovschi  • Sajin  • Sandulache  • Săulea  • Scutaru (Gheorghe)  • Scutaru (Mihail)  • Secrieru  • Serghei  • Simac  • Spînu  • Stadinciuc  • Stăjescu  • Șabarcin  • Șaragov  • Șevcenco  • Șoimaru  • Tacu  • Taușanji  • C. Tănase  • I. Tănase  • Tărîță  • Terente  • Timoșenco  • Tocan  • Todoroi  • Todos  • Trestianu  • Trombițchi  • Țopa  • Țurcan (Anatolie)  • Țurcan (Constantin)  • Țurcan (Ion)  • Țurcanu (Anatolie)  • Țurcanu (Andrei)  • Țurcanu (Ion)  • Ungureanu  • Ursu  • Ursachi  • Ustroi  • Vartic  • Vasilache  • Vatamanu  • Vodă  • Volontir  • Voloșin  • Zelenschi  • Zgardan  • Zinoviev  • Zlatov  • Znăgovan

 • Sfatul Țării  • Declarația de independență a Republicii Moldova  • Istoria Moldovei  • Istoria Republicii Moldova
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Nicolae_Andronic&oldid=15024019