(Translated by https://www.hiragana.jp/)
Constantin Hangerli - Wikipedia Sari la conținut

Constantin Hangerli

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Constantin Hangerli a fost un domn al Ţării Româneşti între noiembrie 1797 - ianuarie 1799.

A fost primul domn din această familie (al doilea a fost Alexandru Hangerli, viitor efemer domn al Moldovei), şi a domnit în Ţara Românească, numit special de turci pentru o situaţie delicată, turcii având pe atunci mari probleme cu bandele lui Pazvantoglu, care jefuiau întreaga regiune a Dunării din Bulgaria şi Ţara Românească şi deşi turcii (care mai avură asemenea situaţii), încercară un compromis cu puternicele forţe ale bandiţiilor înarmaţi, momindu-l pe Pasvantoglu cu onoarea de paşă de Vidin iar pe oamenii săi cu iertarea şi încorporarea în armata otomană, dar fără succes însă, astfel că acesta devenind şi mai puternic şi mai agresiv şi ajungând să ameninţe atât Bucureştiul cât chiar şi Istanbulul.

În acest scop, Poarta organizează o mare armată de represalii de vreo sută de mii de oşteni, conduşi de capudan-paşa Cuciuc Hussein, care trebuiau aprovizionaţi cu cele necesare, iar pentru a garanta aprovizionarea sigură a acestora cu alimente furaje şi cai mazileşte pe fostul domn socotit slab pentru o asemenea misiune grea şi numeşte în loc pe Constantin Hangerli.

Constantin Hangerli şi-a început domnia prin măsuri dure de colectare a proviziilor pentru trupele otomane anti-Pazvantoglu şi apoi prin inventarea suplimentară a nenumărate dări, pentru propria căpătuire, ca de pildă „văcăritul”, dare desfiinţată şi blestemată chiar de patriarhia de la Constantinopol.

Faptele sale au condus la mari tulburări în ţară şi revolte prin sate, la care s-a adăugat situaţia dezastruasă ca urmare a punerii pe fugă a uriaşei armate de o sută de mii de oşteni ai turcilor, de către cei opt mii de oameni ai vestitelor bande ale lui Pazvantoglu.

Această situaţie determină pe sultan să hotârască mazilirea domnului de la Bucureşti inclusiv sentinţa de condamnare, astfel trimise către finele anului 1799 capugiul însoţit de un călău, să-i ia capul. Sentiţa a fost îndeplinită, iar trupul decapitat a fost înmormântat în biserica sfântul Spiridon Nou din Bucureşti, iar capul depus la porta seraiului din Istanbul pentru luare aminte.

Sursa Constantin Gane - <<Trecute vieti de doamne si domnite>>

{{DoSursa Constantin Gane - <<Trecute vieti de doamne si domnite>> mniŢaraRomânească}}