(Translated by https://www.hiragana.jp/)
Ștefan Constantinescu (pictor) - Wikipedia Sari la conținut

Ștefan Constantinescu (pictor)

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Informații suplimentare: Ștefan Constantinescu
Ștefan Constantinescu

Autoportret aflat la Muzeul Național de Artă al României
Date personale
Născut14 martie 1898
Târgu Ocna, România
Decedat1983, (85 de ani)
București, Republica Socialistă România
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură
Profesor pentruFlorin Ciubotaru
PremiiMaestru Emerit al Artei
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ștefan Constantinescu (n. , Târgu Ocna, Bacău, România – d. 1983) a fost un pictor român, prestigios muralist, frescar și mozaicar al timpului său.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

S-a născut într-o casă din fosta stradă Centru (actual Victoriei) din Târgu Ocna, fiind fiul comerciantului Simion Constantinescu și al Mariei. Înclinația acestuia pentru desen a fost observată din timpul copilăriei, unchiul său, Alecu Teodoru, ducându-l la București pentru a învăța să picteze icoane de la un meșter cunoscut la acea vreme, Gheorghe Serafim.[1]

Activitate

[modificare | modificare sursă]

Alături de Gheorghe Popescu s-a remarcat printre cei mai prestigioși pictori muraliști ai timpului. Atras de arta monumentală, Ștefan Constantinescu a realizat mai multe fresce și mozaicuri.[1]

Ulterior a fost profesor de pictură monumentală la Universitatea Națională de Arte Frumoase „Nicolae Grigorescu” București. A realizat călătorii de studii în Franța, Italia, U.R.S.S., Cehoslovacia, Ungaria, Republica Democrată Germană. Din anul 1926 a început să participe la saloanele oficiale de pictură. După această perioadă a avut numeroase expoziții personale: 1956 (desen), 1970 (pictură și grafică), 1971 (pictură), în țară și străinătate (Sofia, Budapesta, Moscova, Berlin, Helsinki, Geneva, Viena, Roma, etc. A realizat expoziții personale în București (1956 și 1970) și Tel Aviv (1971). S-a remarcat în peisagistică, situat în genul postimpresionismului, majoritatea lucrărilor implicând natura ca subiect principal.[1]

Printre picturile realizate de acesta este și „Peisaj din Târgu Ocna”, ce surprinde atmosfera interbelică a centrului orașului, cu biserica „Precista” într-un colț, înconjurată de vechile dughene.[1]

În domeniul artei monumentale a realizat o serie de compoziții caracterizate printr-o desfășurare narativă largă, printre acestea fiind: „Basmele românilor” (Reșița, 1959), „Legături aeriene ale României” (TAROM–București), compoziția de la palatul UNESCO din Geneva, etc.[1]

„Pictura de șevalet îl va preocupa numai o vreme, pentru că, în anii maturității sale artistice, el se va îndrepta spre arta monumentală, cu foarte rare întoarceri la peisaj, genul său predilect, în pictura de mici dimensiuni. Subordonată unei compoziții de factură mai degrabă grafică, vibrația cromatică pătrunde, însă, în jocurile de lumini și umbre colorate, definind specificul luminii unui peisaj, freamătul ei poetic.”
—Marin Mihalache, 1976[1]

Titluri

[modificare | modificare sursă]

Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pictorului Ștefan Constantinescu i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.[2]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c d e f Stoica, Corneliu (). Istoria ilustrată a orașului Târgu Ocna. Aristarc, Onești. p. 161. 
  2. ^ Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pentru conferirea de titluri unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.


v • d • m
Societăți artistice bucureștene

Societățile scrise cu aldin au legătură cu Ștefan Constantinescu (pictor)
v • d • m
Participanți la Saloanele Oficiale de pictură, sculptură, grafică din România (1924-1944)
Președinți
Vicepreședinți
Laureați
George Demetrescu Mirea (1924) • Gheorghe Petrașcu (1925) • Theodor Pallady (1926) • Dimitrie Paciurea (1927) • Ștefan Popescu (1928) • Gabriel Popescu (1929) • Jean Alexandru Steriadi (1930) • Ion Theodorescu-Sion (1937) • Marius Bunescu (1938) • Camil Ressu (1940) • Ion Jalea (1941) • Eustațiu Stoenescu (1942) • Cornel Medrea (1945) • Francisc Șirato (1945) • Nicolae Dărăscu (1946)
Participanți
Petre Abrudan • Nutzi Acontz • Costache Agafiței • Titus Alexandrescu • Edmond van Saanen Algi • Călin Alupi • Gheorghe D. Anghel • Octavian Angheluță • Nina Arbore • Constantin Aricescu • Arutin Avachian • Hrandt Avakian • Corneliu Baba • Aurel Băeșu • Zoe Băicoianu • Adam Bălțatu • August Baillayre • B'Arg • Ludovic Bassarab • Emil Wilhelm Becker • Ignat Bednarik • Dimitrie Belizarie • Dimitrie Berea • Leon Biju • Vasile Blendea • Catul Bogdan • Aurel Bordenache • Nicolae Brana • Constantin Brâncuși • Victor Brauner • Otto Briese • Bob Bulgaru • Marius Bunescu • Sever Burada • Teodor Burcă • Dumitru Cabadaeff • Alexandru Călinescu • Mihai Cămăruț • Richard Canisius • Boris Caragea • George Catargi • Henri Catargi • Tatiana Baillayre Balier Ceglokoff • Gheorghe Ceglokoff • Jean Cheller • George Chirovici • Alexandru Ciucurencu • Aurel Ciupe • Alexandru Clavel • Aurel Cojan • Elena Constante • Constantin C. Constantinescu • Mac Constantinescu • Ștefan Constantinescu • Isidora Constantinovici-Hein • Brăduț Covaliu • Horia Creangă • Rudolf Schweitzer–Cumpăna • Horia Damian • Nicolae Dărăscu • Jean David • Nuni Dona • Anastase Demian • Ștefan Dimitrescu • Ion Dimitriu-Bârlad • Vasile Dobrian • Eugen Drăguțescu • Hans Eder • Micaela Eleutheriade • Céline Emilian • Nicu Enea • Coca Farago • Iosif Fekete • Dumitru Ghiață • Nicolae Grant • Olga Greceanu • Lucian Grigorescu • Oscar Han • Petre Hârtopeanu • Viorel Huși • Marcel Iancu • Iosif Iser • Ion Jalea • Aurel Jiquidi • Iosif Keber • Lidia Kotzebue • Gheorghe Labin • Romulus Ladea • Margareta Cosăceanu-Lavrillier • Emilian Lăzărescu • Gheorghe Leonida • Kimon Loghi • George Löwendal • Dumitru Mățăoanu • Apostol Mănciulescu • Rodica Maniu • Tasso Marchini • Hans Mattis-Teutsch • M. H. Maxy • Cornel Medrea • Arthur Mendel • Emil Mereanu • Corneliu Michăilescu • Fred Micoș • Friedrich Mieß • Claudia Millian • Paul Miracovici • Dimitrie D. Mirea • Despina Ghinokastra Istrati • Constantin Baraschi Mușat • Ary Murnu • Ion Lucian Murnu • Samuel Mützner • Gheorghe Naum • Marcel Olinescu • Mihai Onofrei • Dimitrie Paciurea • Alexandru Moser Padina • Theodor Pallady • Lili Pancu • Tache Papatriandafil • Jules Perahim • Gheorghe Petrașcu • Milița Petrașcu • Costin Petrescu • Alexandru Phoebus • Alexandru Plămădeală • Elena Popea • Gabriel Popescu • Ștefan Popescu • Vasile Popescu • Ion Grigore Popovici • Eremia Profeta • Borgo Prund • Camil Ressu • Gheorghe Teodorescu Romanați • Alexandru Satmari • Trude Schullerus • Dimitrie Serafim • Alexandru Severin • Gheorghe Simotta • Ion Theodorescu-Sion • Alexandru Poitevin-Scheletti • Oscar Späthe • Jean Alexandru Steriadi • Laetiția Lucasievici • Nora Steriadi • Margareta Sterian • Iosif Steurer • Eustațiu Stoenescu • Carol Storck • Cecilia Cuțescu-Storck • Cecilia Storck Botez • Frederic Storck • Romeo Storck • Ipolit Strâmbu • Francisc Șirato • Dimitrie Știubei • Mișu Teișanu • George Tomaziu • Nicolae Tonitza • Petru Remus Troteanu • Alexandru Țipoia • Nicolae Vermont • Arthur Verona • Leon Viorescu • Aurel Vlad • Wanda Sachelarie-Vladimirescu • Anatol Vulpe • Alexandru Ziffer
Ajutați wikiedia pentru completarea formatului cu artiști notabili.
Vezi Lista completă a artiștilor participanți la Saloanele Oficiale de pictură, sculptură, grafică din România (1924 - 1944).


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ștefan_Constantinescu_(pictor)&oldid=15580995