(Translated by https://www.hiragana.jp/)
Aurelia Szőke - Wikipedia Sari la conținut

Aurelia Szőke

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Aurelia Szőke
Informații generale
Nume complet Aurelia Szőke-Tudor
Data nașterii 3 iunie 1936(1936-06-03)
Locul nașterii Mintiu Gherlii, România
Data decesului (77 de ani)
Locul decesului București, România
Naționalitate Română
Înălțime 1,61 m
Greutate 61 kg
Poreclă Gigi
Post Centru, half, apărător
Cluburi de juniori
Ani Club
SMTCF Târgu Mureș
Cluburi de seniori*
Ani Club
1953–1957 Progresul Târgu Mureș
1957–1958 Progresul M.I.C. București
1958–1959 Olimpia București
1959–1961 Știința București
1961–1964 Rapid București
1964–1968 Știința București
1969– ? Voința București
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1953–1960 România (în 11) 21 (8)
1960–1965 România (în 7) 15 (8)
Palmares
Campionatul Mondial
Aur România 1962 (Echipă)
Aur Țările de Jos 1960 (Echipă)
Aur R.F.Germania 1956 (Echipă)
Distincții

* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Aurelia Szőke-Tudor (ortografiat și Szöke sau Szökö[1][2]; născută Aurelia Sălăgeanu[2] sau Sălăgean[3]; n. 3 iunie 1936, în Mintiu Gherlii[4][5], județul Cluj, d. 16 octombrie 2013, București) a fost o handbalistă din România, triplă campioană mondială și de două ori câștigătoare a Cupei Campionilor Europeni.[6][7][8] Conform lui Constantin „Pilică” Popescu, cel mai titrat antrenor din handbalul feminin românesc[9][10], „Aurelia Szőke a fost o handbalistă temperamentală, avea o capacitate mare de efort, o putere de luptă ieșită din comun. A fost un stâlp al apărării atât la echipa națională, cât și la Știința București. Totodată, avea capacitatea de a mobiliza oamenii, a fost un lider în vestiar, deși erau fete și mai în vârstă decât ea.”[6]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Aurelia „Gigi”[7][8] Sălăgeanu a început să joace handbal la Școala Medie Tehnică de Cultură Fizică din Târgu Mureș[11], sub îndrumarea profesorului Árpád Kamenitzky. A evoluat apoi pentru echipa de handbal Progresul Târgu Mureș, pregătită tot de antrenorul Kamenitzky, și a câștigat cu aceasta edițiile 1954 și 1955 ale Campionatului Republican de handbal feminin în 11 jucătoare.[12][13][14]

În 1956, handbalista a făcut parte din echipa națională a României medaliată cu aur la Campionatul Mondial în 11 jucătoare, desfășurat în Republica Federală Germană.[11][15] Într-un comentariu reprodus de ziarul Sportul Popular din 12 iulie 1956, Bertil Westblad, arbitrul suedez al finalei pe care România a câștigat-o în fața echipei țării gazdă, a remarcat-o pe Sălăgeanu: „Din echipa câștigătoare mi-au plăcut mult halfii de mar­gine (Aurelia Sălăgeanu și Ma­ria Scheipp n.n.) care sunt foarte ofensivi”.[16] Tot pe 12 iulie 1956, pentru performanța de la Campionatul Mondial, Sălăgeanu și coechipierele ei au fost recompensate de autorități cu titlul de „Maestru Emerit al Sportului”.[17]

În ianuarie 1957, Biroul Comisiei Centrale de Hand­bal a aprobat cererile de transfer ale handbalistelor „ [...] Aurelia Sălăgeanu și Irina Nagy, ambele de la Progresul Tg. Mureș la Progresul Ministerul Învățămîntului” (Progresul M.I.C. București, echipă antrenată de Gabriel Zugrăvescu).[18]

În august 1957, Sălăgeanu-Szőke a făcut parte din echipa națională a României care a obținut medalia de argint la Jocurile Sportive de la Moscova[19], iar la sfârșitul ediției 1957 a terminat cu Progresul M.I.C. București pe locul al doilea al Campionatului Republican de handbal[11].

În anul competițional 1958-1959, Szőke a jucat pentru echipa Olimpia București, echipă antrenată tot de Gabriel Zugrăvescu și care avea în componență și alte foste sau viitoare campioane mondiale, precum Irene Nagy-Klimovski, Carolina Cîrligeanu, Elena Pădureanu, Ileana Colesnicov-Giurescu sau Iosefina Ștefănescu-Ugron.[20] După încheierea campionatului, câștigat de Olimpia București[20], Szőke s-a transferat la Știința București.

În primii doi ani în care a jucat pentru Știința, Szőke a obținut două rezultate deosebite. În 1960, echipa sa a terminat neînvinsă turneul final al Campionatului Republican, totalizând 10 puncte[21][22], iar în 1961 a obținut cea mai mare performanță de până atunci din handbalul feminin de club din România, câștigarea Cupei Campionilor Europeni.[1] Pentru acest rezultat, Szőke și colegele sale au fost recompensate cu medalia „Ordinul Muncii” clasa a III-a.[23]

La sfârșitul anului competițional 1960-1961, Aurelia Szőke s-a transferat la Rapid București, echipă cu care a câștigat campionatul în 1962 și 1963.[11][24] În 1964, handbalista a reeditat performanța din 1961 și a câștigat pentru a doua oară Cupa Campionilor Europeni, după ce Rapid a învins în finală echipa daneză Helsingør IF.[24][25]

În această perioadă, Aurelia Szőke a obținut încă două rezultate de excepție cu echipa națională a României: o a doua medalie de aur la campionatul mondial în 11 jucătoare, în 1960, și o medalie de aur la a doua ediție a campionatului mondial în 7 jucătoare, în 1962, devenind astfel una din cele șase handbaliste române triplu medaliate cu aur mondial.[8] Deși presa din anii 2000 sugerează că toate sportivele care au devenit campioane mondiale în 1962 au fost recompensate cu distincția Ordinul Muncii[26][27], comunicatul agenției Agerpres din octombrie 1962, reprodus în ziarele Sportul Popular și Scînteia tineretului, nu o menționează și pe Aurelia Szőke printre cele zece handbaliste decorate.[28][29]

După sfârșitul anului competițional 1963-1964, Aurelia Szőke s-a întors la Știința București, unde a rămas până la sfârșitul anului 1968. În 1965 a câștigat din nou campionatul național[30], iar în 1968 s-a clasat pe locul al doilea. Într-un interviu din luna ianuarie 1968 pentru ziarul Sportul, Szőke critica noua generație de handbaliste:[31]

„ [...] actuala generație de jucătoare nu înțelege să facă sacrificii pentru a ajunge la nivelul cerut aspirațiilor titlului mondial. Promoția mea — care a adus handbalului românesc românesc trei titluri mondiale — muncea la antrenamente mult mai mult, făcea totul cu pasiune, cu dragoste. Noi am iubit handbalul și de aceea i-am dedicat — atunci cînd trebuia — toate preocupările noastre.”

În luna decembrie 1968, la sfârșitul turului campionatului, Szőke s-a transferat la echipa Voința București.[32]

După retragerea din activitatea sportivă, Aurelia Szőke a activat ca profesoară la Școala Generală nr. 74 din sectorul 4 al municipiului București.[33][34]

Fosta handbalistă a decedat pe 16 octombrie 2013 și a fost înmormântată în cimitirul Cărămidarii de Jos din cartierul Berceni.[7]

Palmares

[modificare | modificare sursă]

Cu echipe de club

[modificare | modificare sursă]

În 11 jucătoare

[modificare | modificare sursă]

În 7 jucătoare

[modificare | modificare sursă]
  • Cupa de iarnă:
    • Finalistă: 1961, 1965

Cu echipa națională

[modificare | modificare sursă]

Distincții individuale

[modificare | modificare sursă]

Prin Decizia nr. 305 din 29 aprilie 1956 a președintelui Comite­tului pentru Cultură Fizică și Sport de pe lângă Consiliul de Mi­niștri, Aureliei Szőke i-a fost acordat titlul de Maestru al Sportului.[35] Insigna care însoțea această distincție i-a fost înmânată pe 5 iunie 1956, în cadrul unei festivități care a avut loc la sediul Comitetului pentru Cultură Fizică și Sport.[36]

Pe 12 iulie 1956, la același sediu al Comitetului pentru Cultură Fizică și Sport de pe lângă Consiliul de Miniștri, a avut loc o nouă festivitate prin care Aureliei Szőke și celorlalte handbaliste câștigătoare ale Campionatului Mondial din 1956 li s-a decernat titlul de Maestru Emerit al Sportului.[17][37]

Pe 17 mai 1961, în prezența lui Ștefan Voitec, vicepreședintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, a lui Grigore Geamănu, secretar al aceleiași instituții, și a altor demnitari, Aureliei Szőke și coechipierelor sale le-au fost înmânate medaliile „Ordinului Muncii” clasa a III-a pentru câștigarea Cupei Campionilor Europeni.[23]

În noiembrie 1968, nouă maestre emerite ale sportului, printre care și Aurelia Szőke, au fost premiate de Federația Română de Handbal.[38]

Prin „Decretul nr. 563 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Tineretului și Sportului”, președintele Emil Constantinescu a decorat-o pe Aurelia Szőke cu medalia națională „Serviciul Credincios” clasa a II-a.[39][40]

Viața personală

[modificare | modificare sursă]

Handbalista a fost căsătorită cu Iosif Szőke, fost fundaș de fotbal al echipelor Dinamo București, Universitatea Cluj și al echipei naționale.[41] Au avut împreună o fată, Gabriela, jucătoare de tenis, care și-a început cariera la clubul Dinamo București.[41][42]

În februarie 1969, la primul concurs Pronoexpres al anului organizat de Administrația de Stat Loto-Pronosport, Aurelia Szőke a câștigat un autoturism marca Dacia 1100.[43]

Situația financiară

[modificare | modificare sursă]

Într-un interviu din anul 2007 realizat de ziarul Adevărul, Szőke menționa că prima sumă de bani pe care a primit-o ca handbalistă a fost la Campionatul Mondial din 1956: „Ne-au dat câte 6000 de lei, când un gram de aur era vreo 15 lei. Eram fete sărace: ne-am luat haine și restul l-am trimis părinților”.[5] În același interviu, handbalista își amintea evoluția salariului său: „În 1955 am început ca profesor, cu un salariu de 250 lei, și în 1990 am ieșit cu 4680 lei”.[5]

În august 2005, fosta handbalistă a fost menționată de presă printre „sportivii români de performanță” cărora Agenția Națională pentru Sport le plătea rentă viageră pentru rezultatele obținute în carieră.[44] În iunie 2007, primăria Sectorului 1 din București a elaborat un proiect de hotărâre de Consiliu Local prin care Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din sector urma să acorde ajutoare financiare de urgență „pentru 7 persoane vârstnice cu venituri reduse, care au merite olimpice”, printre care și „Doamna Tudor Aurelia Szoke, în vârstă de 71 de ani, [care] a fost handbalistă la Cluburile Știința București și Rapid București”.[45]

În 2011, presa a menționat-o din nou pe Aurelia Szőke-Tudor printre foștii sportivi cărora le era acordată o rentă viageră și a publicat și valoarea din acel an a acesteia, 2354 lei.[46]

În anul 2012, însă, fosta handbalistă s-a aflat printre invitații tradiționalelor mese de Paști și de Crăciun organizate de Valeria Răcilă pentru foști mari sportivi și antrenori care nu beneficiau în momentul respectiv de rentă viageră.[47][48]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c „Știința București a învins și în meciul retur pe Dynamo Praga: 5-4 (2-4)”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 3791 (anul XVII)): pag. 2. . Accesat în . 
  2. ^ a b Ioan Kunst (). „Despre arbitri și arbitraje în handbal”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 3002 (anul XIII)): pag. 6. Accesat în . 
  3. ^ „Printre sportivi, în ziua alegerilor”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 2780 (anul XII)): pag. 1. . Accesat în . 
  4. ^ „Handbal: Lista campionilor mondiali, omagiați la Festivalul Handbalului Românesc”. The Epoch Times. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  5. ^ a b c „Foștii "ambasadori" ai României sunt uitați”. Adevărul. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ a b Marius Huțu (). „Doliu în handbalul românesc. Aurelia Szoke, stâlpul apărării României la titlul mondial din 1962, s-a stins azi din viață”. ProSport. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ a b c „DOLIU in handbalul romanesc! A murit o jucatoare GENIALA: are trei titlul MONDIALE in palmares si doua Cupe ale Campionilor!”. Sport.ro. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ a b c „Structura Federației Române de Handbal 1936-2014” (PDF). Federația Română de Handbal. p. 16. Accesat în . 
  9. ^ Mircea F. Cristian (). „Constantin "Pilică" Popescu a murit. Era cel mai titrat antrenor român din handbal”. DCNews. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „Doliu în familia rapidistă. A murit un mare antrenor al CS Rapid”. 1923.ro. Site-ul suporterilor CS Rapid. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ a b c d „Reconstrucție - Consolidare - Glorie 1946 - 1962” (PDF). Federația Română de Handbal. pp. 20, 22, 46. Accesat în . 
  12. ^ Radu Urziceanu (). „C.C.A. și Progresul Tg. Mureș, campioane de handbal ale R.P.R. pe anul 1954”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 2552 (anul X)): pag. 1. Accesat în . 
  13. ^ Radu Urziceanu (). „După finala campionatului feminin de handbal”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 2533 (anul X)): pag. 6. Accesat în . 
  14. ^ Radu Urziceanu (). „Echipa feminină de handbal Progresul Tg. Mureș, a cîștigat pentru a doua oară titlul de campioană a R.P.R”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 2730 (anul XI)): pag. 4. Accesat în . 
  15. ^ „Cum a obținut echipa noastră marea performanță”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 2846 (anul XII)): pag. 1. . Accesat în . 
  16. ^ Călin Antonescu (). „ECOURI DIN R.F. GERMANĂ”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 2848 (anul XII)): pag. 1. Accesat în . 
  17. ^ a b „Decernarea titlului de maestră emerită a sportului jucătoarelor din echipa feminină de handbal a R. P. Romîne”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 2849 (anul XII)): pag. 1. . Accesat în . 
  18. ^ „TRANSFERĂRI MULTE ȘI IMPORTANTE ÎN HANDBAL”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 2949 (anul XIII)): pag. 4. . Accesat în . 
  19. ^ „Jocurile sportive de la Moscova continuă în ritm susținut | Medalii de argint”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 3057 (anul XIII)): pag. 1. . Accesat în . 
  20. ^ a b „Olimpia București campioană republicană la handbal feminin”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 3418 (anul XIV)): pag. 4. . Accesat în . 
  21. ^ Dan Gîrleșteanu (). „Știința București a cucerit titlul de campioană a țării”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 3563 (anul XV)): pag. 7. Accesat în . 
  22. ^ Dan Gîrleșteanu (). „OMOGENITATE, VALOARE TEHNICĂ RIDICATĂ, VOINȚĂ – TITLUL DE CAMPIOANĂ A ȚĂRII”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 3569 (anul XV)): pag. 7. Accesat în . 
  23. ^ a b „Solemnitatea decorării unor sportivi, antrenori și activiști sportivi fruntași”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 3825 (anul XVII)): pag. 1. . Accesat în . 
  24. ^ a b „Ascensiune-Dominare Mondială 1963-1974” (PDF). Federația Română de Handbal. pp. 2, 9–10. Accesat în . 
  25. ^ a b „Echipa feminină Rapid București a cucerit „Cupa Campionilor europeni", învingând în finală pe I. F. Hälsingör cu 14-13 (5-4)”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 4422 (anul XX)): pag. 1, 4. . Accesat în . 
  26. ^ Petre Dobrescu (). „Povestea titlului din 1962”. Libertatea. Arhivat din original în . Accesat în . 
  27. ^ „Amintirea unui titlu mondial de 6000 de lei”. Ziarul de Iași. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ Agerpres (). „Solemnitatea înmînării unor decorații”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 4121 (anul XVIII)): pag. 2. Accesat în . 
  29. ^ Agerpres (). „Solemnitatea înmînării unor decorații” (PDF). Scînteia tineretului. Bibliotecadeva.eu (nr. 4177 (anul XVIII, seria II)): pag. 5. Accesat în . Pentru contribuția adusă la obținerea titlului de campioană mondială la handbal feminin în șapte, cu ocazia campionatului mondial desfășurat în R. P. Romînă în anul 1962, au fost înmînate „Ordinul muncii” cl. I tov Irina Hector, Iozefina Ștefănescu și Ana Boțan; „Ordinul Muncii” cl. II tov. Maria Constantinescu, Antoaneta Oțelea, Aurora Leonte și Victoria Dumitrescu; „Ordinul muncii” cl. III tov. Elena Borcea, Constanța Dumitrescu, Iuliana Naco, Ghermănescu I. Kunst, Eugen Trofin. 
  30. ^ „CAMPIOANELE”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 4686 (anul XXI)): pag. 2. . Accesat în . 
  31. ^ „GENERAȚIA JUCĂTOARELOR DE AZI NU ÎNȚELEGE SĂ FACĂ SACRIFICII..”. Sportul. Arcanum.com (nr. 64 (5498, anul XXIV)): pag. 2. . Accesat în . 
  32. ^ „LA SEMICERC | S-au aprobat transferările”. Sportul. Arcanum.com (nr. 427 (5861, anul XXV)): pag. 3. . Accesat în . 
  33. ^ Paul Iovan (). „MANIFESTARE CULTURAL-SPORTIVĂ A ELEVILOR BUCUREȘTENI”. Sportul. Arcanum.com (nr. 8047 (anul XXXI)): pag. 1. Accesat în . Prezentă cu elevii de la Școala generală 74, din sectorul 4, profesoara Aurelia Szökő, maestră emerită a sportului [...] 
  34. ^ Geo Raețchi (). „UNDE AȚI FOST DUMINICĂ, TOVARĂȘE PROFESOR?”. Sportul. Arcanum.com (nr. 8691 (anul XXXIII)): pag. 2–3. Accesat în . Copiii sînt de la 14 școli generale. De la nr. [...] 74 (Aurelia Szőke și Mioara Pavel) 
  35. ^ „NOI MAEȘTRI Al SPORTULUI”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 2807 (anul XII)): pag. 1. . Accesat în . 
  36. ^ „Festivitatea înmânării insignei de maestru al sportului unui nou lot de sportivi fruntași”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 2828 (anul XII)): pag. 1. . Accesat în . 
  37. ^ „NOI ÎNTRECERI INTERNAȚIONALE”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 2888 (anul XII)): pag. 2. . Accesat în . 
  38. ^ „O altă premiere festivă a handbalului”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 379 (5813, anul XIV)): pag. 1. . Accesat în . 
  39. ^ „DECRET nr. 563 din 1 decembrie 2000”. Președintele României. Portal Legislativ. . Accesat în . 
  40. ^ „D_2_2_Clasa_a_II_a”. Cancelaria Ordinelor. p. 2 (poz.79). Accesat în . 
  41. ^ a b „BUCUREȘTI-GUADALAJARA ȘI MAREA CURSĂ A ÎNCEPUT..”. Sportul. Arcanum.com (nr. 899 (6333, anul XXVI)): pag. 3. . Accesat în . Îl descoperim pe Szőke la o măsuță, consumînd oranjadă împreună cu Ghergheli. A venit cu soția, maestra emerită a sportului Aurelia Szőke, care ni se destăinuie: „Am pus ceasul să sune cu o oră mai devreme ca de obicei. Gabriela, fetița noastră, a mers la școală cu o oră înainte, dar, ce să-i faci, o dată pleacă băieții noștri în Mexic”. „Ăsta da, eveniment pentru fotbalul românesc, ține să ne spună fostul fundaș al naționalei. 
  42. ^ „CAMPIONATUL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI LA COPII”. Sportul. Arcanum.com (nr. 7100 (anul XXVIII)): pag. 2. . Accesat în . Gabriela Dinu (Dinamo), o apreciată speranță, a învins după un joc frumos pe colega sa de club Gabriela Szőke (fiica fostului fotbalist internațional). 
  43. ^ „Loto-Pronosport”. Sportul. Arcanum.com (nr. 444 (5878, anul XXV)): pag. 3. . Accesat în . 
  44. ^ „Sportivii români de performanță care primesc rentă viageră”. Amos News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  45. ^ „Primăria Sectorului 1 acordă ajutoare de urgență pentru 7 foști mari campioni ai sportului românesc”. Primăria Sectorului 1 din București. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  46. ^ Dragoș Stoica (). „Cu cât sunt recompensate cele cinci sute de glorii sportive ale României”. Jurnalul Național. Arhivat din original la . Accesat în . 
  47. ^ Geo Ioanid (). „Masă tradițională de Paște pentru foști sportivi, organizată de Valeria Răcilă”. Curentul. Arhivat din original la . Accesat în . 
  48. ^ Andrei Mazurchieivici (). „Masă tradițională de Crăciun pentru foști sportivi, organizată de Valeria Răcilă”. Gândul. Arhivat din original la . Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Aurelia_Szőke&oldid=15234480