Cronica din Moreea

Informații generale
Cronica din Moreea

Ediția originală
Limba	limba greacă
Modifică date / text

Cronica din Moreea sau Cronica Moreei (în greacă: Τたうοおみくろん χρονικόν τたうοおみくろんυうぷしろん Μορέως, în franceză: Livre de la conqueste de la princée de l’Amorée, în italiană: Cronaca di Morea, în aragoneză: Libro de los fechos et conquistas del principado de la Morea) este un text lung de istorie din secolul al XIV-lea, care s-a păstrat în patru versiuni: în limba franceză, greacă, italiană și aragoneză. Având mai mult de 9.000 de rânduri (versuri în greacă), Cronica povestește evenimente din timpul stabilirii feudalismului de tip vest-european de către franci în Grecia continentală (Frankokratia), de după cruciada a patra (1204), când un număr de state în primul rând franceze și italiene au fost înființate prin tratatul Partitio terrarum imperii Romaniae pe teritoriul Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) dizolvat.^[1]^[2]

Prezentare și versiuni

Cronica poetică anonimă din prima jumătate a secolului al XIV-lea oferă o istorie detaliată a cuceririi și stăpânirii francilor din Moreea, oferind detalii semnificative despre organizarea civică a Principatului Ahaia. Partea principală a Cronicilor din Moreea acoperă evenimentele din 1205 - 1292 din Peloponez, prologul descrie prima cruciadă și cruciada a patra. Textul este scris dintr-o perspectivă pro-francă. Din acest motiv, se presupune că autorul este un franc elenizat din Peloponez sau fiul unui franc și al unei grecoaice (un Gasmoulos). Conform unei versiuni, lucrarea este o refacere a cronicii franceze originale care nu a supraviețuit până în prezent. Au supraviețuit două versiuni grecești ale cronicii (manuscrisul de la Copenhaga MS Havniensis 57 și cel parizian MS Parisinus graecus 2898), precum și versiuni în franceză, italiană și aragoneză (care sunt traduceri sau revizuiri ale textului grecesc). Cel mai vechi text este manuscrisul care a fost păstrat la Copenhaga, a cărui limbă este mai arhaică. Textul parizian, mai recent, este mai simplu lingvistic și conține mai puține cuvinte străine. Cel care a copiat varianta pariziană a omis numeroase referințe anti-elene, astfel încât textul general este mai puțin disprețuitor față de greci. Diferența de aproximativ un secol între versiunea de la Copenhaga și cea pariziană arată un număr considerabil de diferențe lingvistice datorită evoluției rapide a limbii grecești. Textul versiunii de la Copenhaga descrie evenimentele până în 1292.^[3]

Seria Istoria Greciei
Civilizația egeeană	înainte de 1600 î.Hr.
Grecia miceniană	cca. 1600–1200 î.Hr.
Secolele întunecate grecești	cca. 1200–800 î.Hr.
Grecia antică	800–323 î.Hr.
Grecia elenistică	323 î.Hr.–146 î.Hr.
Grecia romană	146 î.Hr.–330
Imperiul Bizantin	330–1453
Frankokratia	1204–sec. XVII
Grecia otomană	1453–1822
Grecia modernă	după 1822
Subiecte
Istoria economică	Istoria politică
Istoria militară	Istoria socială
Literatura greacă	Nume ale grecilor

Versiunea greacă a fost creată în jurul anului 1300 și are 9235 de versuri, formate din cincisprezece silabe întregi (așa-numitul vers politic, în greacă πολιτικός στίχος). Textul grecesc este singurul text scris în versuri. Textele în franceză, italiană și aragoneză sunt scrise în proză.^[4] Versurile grecești sunt accentuate, dar nu rimate. Este scris în limba greacă vorbită a vremii, cu includerea mai multor cuvinte franceze.^[5]

Cronica din Moreea este cea mai importantă sursă din istoria dominației cruciaților în Moreea (în special, pentru studiul relațiilor de proprietate, dreptul feudal, ordinea politică), un monument lingvistic remarcabil și o adevărată mărturie a vieții, moralității și interacțiunii culturale a unui tip de societate feudală franco-marină, creată în Peloponez în secolul al XIII-lea.

Publicare

Prima ediție tipărită a Cronicii a fost publicată în 1840 de J. A. Buchon. Conținea textul grecesc de la Paris.^[2]^[6] Buchon a numit cartea Βιβλίον της κουγκέστας τたうοおみくろんυうぷしろん Μωραίως (Cartea cuceririi Moreei), un alt titlu decât al textului. A doua ediție tipărită a Cronicii a fost cea a textului grecesc de la Copenhaga, publicat de Buchon în 1845.^[7]

În 1889, John Schmitt, un cercetător german, profesor la Universitatea din Leipzig Schmitt, a publicat ambele texte ale manuscriselor de la Copenhaga și Paris, unul lângă celălalt.^[8] ^[9]

Note

^ Peter Topping, Review of H.E. Lurier, Crusaders as Conquerors: the Chronicle of Morea, in Speculum, Vol. 40, No. 4 (Oct 1965), pp. 737–742.
^ ^a ^b J.B. Bury, in page 386, Appendix of volume 9, Notes by the Editor, in the (New York: Fred de Fau and Co., 1906) edition of Edward Gibbon, The History of the Decline and Fall of the Roman Empire (1776), ed. J.B. Bury with an Introduction by W.E.H. Lecky.
^ P. Kolonaros, Τたうοおみくろん Χρονικόν τたうοおみくろんυうぷしろん Μορέως (The Chronicle of Moreas), Athens 1940, page ηいーた'
^ Jean-Claude Polet, Patrimoine littéraire européen, De Boeck Université, 1995, ISBN 2-8041-2077-5
^ William Smith, A History of Greece, R. B. Collins, 1855, p. 579
^ J.A. Buchon, Chroniques etrangères relatives aux expéditions françaises pendant le xiii siécle, 1840
^ J.A. Buchon, Recherches historiques sur la principauté française de Morée et ses hautes baronies (1845)
^ John Schmitt, Die Chronik von Morea, Munich, 1889
^ John Schmitt, The Chronicle of Morea, [To Chronikon Tou Moreōs] A history in political verse, relating the establishment of feudalism in Greece by the Franks in the thirteenth century, Methuen & Co., London, 1904

Bibliografie

The original Greek text of the Chronicle of Morea Arhivat în 4 iunie 2009, la Wayback Machine.
Morel-Fatio, Alfred, ed. (1885). Libro de los fechos et conquistas del principado de la Morea compilado por comandamiento de Don Fray Johan Ferrandez de Heredia, maestro del Hospital de S. Johan de Jerusalem - Chronique de Morée aux XIIe et XIVe siècles, publiée & traduite pour la première fois pour la Société de l'Orient Latin par Alfred Morel-Fatio. Geneva: Jules-Guillaume Fick.
Crusaders as Conquerors: the Chronicle of Morea translated from the Greek with notes and introduction by Harold E. Lurier, Columbia University Press, 1964. ISBN: 978-0-231-02298-9.
Peter Topping, Review of H.E. Lurier, Crusaders as Conquerors: the Chronicle of Morea, in Speculum, Vol. 40, No. 4 (Oct 1965), pp. 737–742.
Shawcross, C. Teresa, The Chronicle of Morea: Historiography in Crusader Greece (Oxford, OUP, 2009) (Oxford Studies in Byzantium).

Lectură suplimentară

H. F. Tozer, "The Franks in the Peloponnese", Journal of Hellenic Studies, 4 (1883), pp. 165–236

Vezi și

Recueil des Historiens des Croisades

[1] Peter Topping, Review of H.E. Lurier, Crusaders as Conquerors: the Chronicle of Morea, in Speculum, Vol. 40, No. 4 (Oct 1965), pp. 737–742.

[Bury-2] J.B. Bury, in page 386, Appendix of volume 9, Notes by the Editor, in the (New York: Fred de Fau and Co., 1906) edition of Edward Gibbon, The History of the Decline and Fall of the Roman Empire (1776), ed. J.B. Bury with an Introduction by W.E.H. Lecky.

[3] P. Kolonaros, Τたうοおみくろん Χρονικόν τたうοおみくろんυうぷしろん Μορέως (The Chronicle of Moreas), Athens 1940, page ηいーた'

[4] Jean-Claude Polet, Patrimoine littéraire européen, De Boeck Université, 1995, ISBN 2-8041-2077-5

[5] William Smith, A History of Greece, R. B. Collins, 1855, p. 579

[6] J.A. Buchon, Chroniques etrangères relatives aux expéditions françaises pendant le xiii siécle, 1840

[7] J.A. Buchon, Recherches historiques sur la principauté française de Morée et ses hautes baronies (1845)

[8] John Schmitt, Die Chronik von Morea, Munich, 1889

[9] John Schmitt, The Chronicle of Morea, [To Chronikon Tou Moreōs] A history in political verse, relating the establishment of feudalism in Greece by the Franks in the thirteenth century, Methuen & Co., London, 1904

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]