DKB Group
Grupul DKB (
Grupul a apărut după cel de-Al Doilea Război Mondial și s-a alăturat în jurul băncii Dai-Ichi Kangyo. Doi dintre cei mai mari clienți ai DKB, Kawasaki Heavy Industries și Furukawa Electric, și-au condus propriile grupuri corporative, cu o relație de aprovizionare încrucișată între cei doi. Grupurile Kawasaki și Furukawa au fost de acord să înceapă reuniunile președinților în 1966. Itochu, care a furnizat istoric Kawasaki cu materii prime, a devenit principala companie comercială generală pentru grupul combinat.[2]
Președinții grupului au început întâlniri periodice Sankin-kai (
Companii
[modificare | modificare sursă]- Asahi Mutual Life Insurance
- The Dai-ichi Mutual Life Insurance Company
- Daiichi Sankyo
- Dentsu
- Fujitsu
- Hitachi
- IHI Corporation
- Isuzu
- ITOCHU
- JFE Holdings
- Kawasaki Heavy Industries
- K Line
- Kobe Steel
- Meiji Seika
- Mizuho Financial Group
- Nippon Columbia
- Seibu Department Stores
- Sojitz
- Sompo Japan Insurance
- Taiheiyo Cement
- Tokyo Broadcasting System
- Tokyo Dome
- The Tokyo Electric Power Company
- Tokyo FM
- Toshiba
- Toyota
- Yokohama Rubber Company
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Carson, Richard L.; Traynor, Baerbel M. (). Comparative Economic Systems: Transition and capitalist alternatives. M.E. Sharpe. p. 142. ISBN 978-1-56324-921-1.
- ^ Suzuki, Shinichi (). The Japanese Main Bank System: A Transaction Cost Approach. pp. 108–109. ISBN 9780542875380.[nefuncțională]
- ^ a b c Colpan, Asli M.; Hikino, Takashi; Lincoln, James R (). The Oxford Handbook of Business Groups. Oxford Handbooks Online. p. 147. ISBN 978-0-19-955286-3.
- ^ a b Gup, Benton E. (). Too big to fail: policies and practices in government bailouts. Greenwood Publishing Group. pp. 261–263. ISBN 978-1-56720-621-0.
- ^ Park, Sung-Jo; Holzhausen, Arne (). Can Japan globalize?. Springer. p. 79. ISBN 978-3-7908-1381-4.