Friedrich Mohs

Friedrich Mohs
Date personale
Nume la naștere	Carl Friedrich Christian Mohs
Născut	29 ianuarie 1773 Gernrode
Decedat	29 septembrie 1839 Agordo
Înmormântat	Cimitirul Central din Viena
Cetățenie	Regatul Prusiei
Ocupație	mineralog
Limbi vorbite	limba franceză limba germană
Activitate
Domiciliu	Viena Freiberg
Alma mater	Universitatea Tehnică de Mine din Freiberg[*]​ Universitatea din Halle-Wittenberg
Organizație	Universitatea din Viena Universitatea Tehnică de Mine din Freiberg[*]​ Universitatea Tehnică Graz[*]​
Premii	Honorary Fellow of the Royal Society of Edinburgh[*][[Honorary Fellow of the Royal Society of Edinburgh (fellows of the Royal Society of Edinburgh who are of exceptional distinction)|​]] (1822) Zivilverdienstorden[*][[Zivilverdienstorden (award)|​]] (iunie 1825)
Profesor pentru	Wilhelm von Haidinger[*][[Wilhelm von Haidinger (Austrian mineralogist, geologist, and physicist (1795–1871))|​]], Josef Redtenbacher[*][[Josef Redtenbacher (Austrian chemist and botanist (1810-1870))|​]]

Carl Friedrich Christian Mohs (n. 29 ianuarie 1773, Gernrode, Saxonia-Anhalt, Germania – d. 29 septembrie 1839, Agordo, Veneto, Italia) a fost un mineralog german care a stabilit gradul de duritate a mineralelor în baza scării de duritate Mohs.

Mohs a studiat matematică, fizică și chimie la Universitatea "Martin Luther" din Halle (Saale). La academia din Freiberg își completează cunoștințele din domeniul mecanicii. Unul dintre profesorii să din Freiberg a fost mineralogul Abraham Gottlob Werner (1749-1817). În 1801 Mohs lucrează și cercetează în Neudorf (munții Harz), iar în 1802 sortează în Viena colecția lui petrografică. În anul 1812 devine profesor de mineralogie la Muzeul "Johannes" din Graz, în această perioadă stabilește „Scara de duritate Mohs” a mineralelor, scară acceptată pe plan internațional. Modul de clasificare a mineralelor pe care l-a propus se baza în mod deosebit pe proprietățile fizice (precum formă, duritate, consistență, greutate specifică), în contrast cu clasificările colegilor contemporani, care puneau accent pe compoziția chimică a mineralului. Ajuns în 1826 în Viena, ține o serie de cursuri de mineralogie, iar 1835 părăsește cabinetul de mineralogie fiind ales în Colegiul montan. Mohs moare în anul 1839 într-o călătorie în Italia, de unde este adus și înmormântat la Viena.