(Translated by https://www.hiragana.jp/)
Ihor Turcin - Wikipedia Sari la conținut

Ihor Turcin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nu confundați cu Igor Turcin.
Ihor Turcin
Informații generale
Nume complet Ihor Evdokîmovîci Turcin
Data nașterii 16 noiembrie 1936(1936-11-16)
Locul nașterii Sofiental, jud. Cetatea-Albă,
România
Data decesului (56 de ani)
Locul decesului București, România
Naționalitate  URSS,  Ucraina
Titluri
1971[1] Antrenor emerit al URSS
Echipe antrenate
1959–1993 Spartak Kiev
197?–1989 URSS
Palmares
Jocurile Olimpice
Aur Moscova 1980 (Echipă)
Aur Montréal 1976 (Echipă)
Bronz Seul 1988 (Echipă)
Campionatul Mondial
Aur Țările de Jos 1986 (Echipă)
Aur Ungaria 1982 (Echipă)
Argint Cehoslovacia 1978 (Echipă)
Argint Uniunea Sovietică 1975 (Echipă)
Bronz RSF Iugoslavia 1973 (Echipă)
Distincții

Antrenor emerit al Uniunii Sovietice Ordinul Drapelul Roșu al Muncii Ordinul Prietenia între popoare Ordinul Insigna de Onoare Ordinul Insigna de Onoare

Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ihor Evdokîmovîci Turcin (ucraineană Ігор Євдокимович Турчин; n. 16 noiembrie 1936 la Sofiental[2][3], județul Cetatea-Albă, România, astăzi în Regiunea Odesa[3] – d. 7 noiembrie 1993 la București, România) a fost un antrenor emerit de handbal sovietic și ucrainean, care a condus echipa națională feminină a Uniunii Sovietice și apoi pe cea a Ucrainei din 1973 până în 1993. Cu echipa sovietică a câștigat 3 medalii olimpice[4] și cinci medalii la campionatele mondiale.[5][6]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Turcin a absolvit Institutul Pedagogic din Kameneț-Podolsk[5][7], iar în 1959 a format la baza sportivă a unei școli din Kiev o echipă de handbal alcătuită din adolescente, care a devenit Spartak Kiev în 1962.[8][9] Acest club a câștigat Campionatul Uniunii Sovietice de 20 de ori (1969–1988) și Cupa Campionilor Europeni de 13 ori (1970–1973, 1975, 1977, 1979, 1981, 1983, 1985–1988)[3][10][11], stabilind un record în competiția europeană care nu a fost depășit. În 1976, Turcin a fost declarat cel mai bun antrenor de handbal din lume.[7][8]

La începutul anilor '70, Ihor Turcin a preluat echipa națională a Uniunii Sovietice, cu care a obținut medalii de aur la Jocurile Olimpice din 1976 și din 1980, precum și două titluri mondiale, la campionatele din 1982 și 1986.[3][6] În 1971 a primit titlul de antrenor emerit al URSS.[5][1]

În 1965, când avea 28 de ani, s-a căsătorit cu Zinaida Stolitenco, o jucătoare cu 10 ani mai tânără decât el aflată sub comanda sa.[7] Părinții Zinaidei nu au primit cu bucurie alegerea ei, dar nu s-au opus căsătoriei.[7] Au avut o fiică, Natalia (născută în 1971) și un fiu Mihail (născut în 1983).[7] Natalia a jucat handbal, alături de mama sa, pentru Spartak Kiev, în timp ce Mihail a ales baschetul.[12]

În ultimii ani Turcin a suferit mai multe atacuri de cord. El a fost supus unei operații complexe de bypass coronarian în Norvegia, după care a antrenat echipa națională de handbal a Norvegiei timp de opt luni.[12] Turcin a murit din cauza unui atac de cord suferit în timpul unui meci din cadrul Cupei EHF care a avut loc în România, în 1993, împotriva echipei Rapid București.[7][13] Este înmormântat la cimitirul municipal Berkovețke din Kiev.[14] Un memorial în onoarea sa a fost ridicat pe strada Luteranskaia nr.15 din oraș.[5][15]

După moartea sa, soția sa a fost numită în funcția de antrenoare a lui Spartak Kiev și a echipei naționale a Ucrainei.[10][12]

Distincții

[modificare | modificare sursă]

Palmares

[modificare | modificare sursă]

Cu echipa de club

[modificare | modificare sursă]
Național
  • Campionatul Uniunii Sovietice:
    • Medalie de aur Locul I: 1969–1988 (20 de titluri)
    • Medalie de argint Locul II: 1967, 1990, 1991
    • Medalie de bronz Locul III: 1968, 1989
  • Campionatul Ucrainei:
    • Medalie de aur Locul I: 1992
Internațional
  • Cupa Campionilor Europeni:
    • Câștigător: 1970, 1971, 1972, 1973, 1975, 1977, 1979, 1981, 1983, 1985, 1986, 1987, 1988 (13 titluri)
    • Finalist: 1974, 1989

Cu echipa națională

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b „К 80-летию физкультурно-спортивного общества «Спартак»”. smsport.ru (în rusă). Современный музей спорта (Muzeul Contemporan al Sportului). Accesat în . 
  2. ^ Valeri Steinbach (redactor) (). „Турчин, Игорь Евдокимович”. Большая олимпийская энциклопедия (Marea Enciclopedie Olimpică) (în rusă). Vol 2. Literele О–Я. Ed.Litres. p. 732. ISBN 9785040498116. Accesat în . 
  3. ^ a b c d G. N. Ghermanov, A. N. Korolkov, I. A. Sabirova, O. I. Kuzmina (). „5.9. Гандбол”. Олимпийское образование в 3 т. (Educație olimpică în 3 vol.) (în rusă). Vol.1 (Игры олимпиад). Moscova: Ed.Iurait. p. 517. ISBN 978-5-534-07450-5. Accesat în . 
  4. ^ „Handball & Olympic Games | Jeux Olympiques | Olympische Spiele” (PDF). Federația Internațională de Handbal. Federația Rusă de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  5. ^ a b c d „Турчин Игорь Евдокимович” (în rusă). sport-strana.ru. . Accesat în . 
  6. ^ a b Women Handball World Championship 1973 in Yugoslavia 08-15.12 Champion Yugoslavia,
    Women Handball World Championship 1975 Soviet Union 03-13.12 Winner East Germany,
    Women Handball World Championship 1978 in Czechoslovakia 30.11–10.12 Champion East Germany. todor66.com
  7. ^ a b c d e f Alena Katașinskaia (). „Игорь Турчин был верен баскетболу до конца жизни” (în ucraineană). kp.ua. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ a b „Легендарная гандболистка в Запорожье: Я поняла, почему плакала Роднина” (în ucraineană). Federația Ucraineană de Handbal. . Accesat în . 
  9. ^ „Турчина: «Мне нечего скрывать»” (în rusă). sports-news.ucoz.ru. Accesat în . 
  10. ^ a b Mihail Veliciko (). „Зинаида Турчина: О нас говорили, будто мы как собаки, которых с цепи спустили” (în ucraineană). fraza.ua. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Истоки” (în ucraineană). Pagina web oficială a clubului Spartak Kiev. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ a b c „Я ПРОЖИЛА ЗА ТУРЧИНЫМ, КАК ЗА ЗОЛОТОЙ СТЕНОЙ”. Segodnia, ediție tipărită. Nr. 243 (744) (în ucraineană). Сегодня (Segodnia). . Accesat în . 
  13. ^ Moshe Herman (). „Death of a handball legend”. 25yearsehf.eurohandball.com. Accesat în . 
  14. ^ „Турчин Игорь Евдокимович (1936-1993)” (în rusă). m-necropol.ru. Accesat în . 
  15. ^ „1936” (în ucraineană). Киевский календарь. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ihor_Turcin&oldid=15499104