Omofon

În lingvistică, se numesc omofone (din elementele grecești ὁμみゅーοおみくろん- (h)omo- „același” și φωνή phone „sunet”, „voce”; grafie alternativă: homofone) cuvintele care se pronunță la fel. Într-un sens mai larg se numesc tot omofone și alte elemente de limbă care se pronunță identic: sunete, secvențe de sunete, silabe, grupuri de cuvinte etc. Noțiunea se folosește mai ales atunci cînd elementele de limbă vizate se scriu diferit sau cînd nu ne interesează decît forma lor sonoră, ca de exemplu în cazul limbilor care nu au un sistem de scriere. Dacă în plus și scrierea este identică, atunci avem de a face cu omonime. O definiție alternativă a noțiunii impune condiția suplimentară ca omofonele să se scrie diferit.

Omofonele apar uneori în calambururi (exemplu: „Banul este un nume rar”) sau în exerciții de dicție (exemplu: „Stanca stă-n castan ca Stan”). Pe de altă parte, omofonia (exactă sau aproximativă) duce uneori la greșeli de scriere; de exemplu, prinde-ți și prindeți sunt adesea scrise unul în locul celuilalt, iar centru de difuzare a presei apare frecvent scris greșit sub forma centru de difuzarea presei.

Cuvintele care nu sînt omofone, dar care au pronunții suficient de asemănătoare încît să fie confundate, precum compliment și complement, se numesc paronime.

Exemple

Limba română

În limba română grafia urmărește îndeaproape pronunția și astfel cuvintele omofone sînt de regulă și omografe, ca de exemplu sare (verb) și sare (substantiv). Deoarece ortografia românească se abate totuși pe alocuri de la principiul fonemic, există și perechi de cuvinte omofone care nu se scriu la fel. Iată cîteva exemple:

• pronumele ea și verbul ia;
• pronumele ele cu substantivul iele;
• pronumele ei (fie plural de la el, fie genitiv-dativ de la ea) și verbul iei (a lua);
• aceeași și aceiași
• chil (lichid fiziologic) și kil („kilogram”);
• tocsine (plural de la tocsin, „clopot de alarmă”) și toxine (plural de la toxină, „substanță otrăvitoare”);
• lacs (specie de pești) și lax („lejer”);
• elementele de compunere kali- („potasiu”) și cali- („frumos”).

În schimb sînt frecvente situațiile cînd un grup de cuvinte intră în relație de omofonie cu un cuvînt sau cu un alt grup de cuvinte și deci în scris se pune problema intercalării spațiilor sau cratimelor în locurile potrivite:

• numai și nu mai;
• delegat și de legat;
• a-și (a își) și ași (plural de la as);
• deal, de-al și de-a-l;
• deschideți și deschide-ți;
• cuminte și cu minte.

Alte limbi

Limbă	Omofone
Franceză	mer „mare (întindere de apă)” mère „mamă” maire „primar”
	si „dacă” six „șase” scie „fierăstrău” scient „taie (pers. a III-a pl.)”
Engleză	right „drept” write „scrie” rite „rit”
	brake „frână” break „pauză”
Germană	Lied „cântec” Lid „pleoapă”
	Mär „mit” Meer „mare (întindere de apă)” mehr „mai mult”
Japoneză	貴社きしゃ kisha „firma dumneavoastră” 記者きしゃ kisha „reporter” 汽車きしゃ kisha „locomotivă cu aburi” 帰社きしゃ kisha „întoarcere la propria firmă” 騎射きしゃ kisha „tir cu arcul de pe cal” 喜捨きしゃ kisha „act de caritate”

Bibliografie

• Mioara Avram, „Ortografie pentru toți”, Editura Litera Internațional, 2002.

Legături externe

• English Wiktionary, Dialect-independent homophones in English

Vezi și

• Omonim
• Omograf
• Paronim