(Translated by https://www.hiragana.jp/)
Philip Glass - Wikipedia Sari la conținut

Philip Glass

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Philip Glass

Philip Glass în 1993
Date personale
Nume la nașterePhilip Glass
Născut (87 de ani)[3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Baltimore, Maryland, SUA[8] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuJoAnne Akalaitis[*][[JoAnne Akalaitis (American theatre director)|​]][9] Modificați la Wikidata
CopiiJuliet Glass[*][[Juliet Glass (jurnalistă americană)|​]]
Marlowe Glass[*][[Marlowe Glass |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii[10] Modificați la Wikidata
ReligieBudism
iudaism Modificați la Wikidata
OcupațieCompozitor
Limbi vorbitelimba engleză[11] Modificați la Wikidata
StudiiJuilliard School[*][[Juilliard School (American performing arts conservatory in New York City)|​]][1], Universitatea din Chicago[1], Conservatoire américain de Fontainebleau[*][[Conservatoire américain de Fontainebleau (consists of two schools, the American Conservatory and the School of Fine Arts at Fontainebleau)|​]], Peabody Institute[*][[Peabody Institute (conservatory and university-prep school in Baltimore, Maryland)|​]]  Modificați la Wikidata
Gen muzicalMinimalism
Classică
Clasică Contemporană
Ambient
Instrument(e)Pian
Ani de activitate1956–prezent
Case de discuriVirgin
CBS Records
Nonesuch/Elektra
Sony Classical/SME Records
Orange Mountain Music
Colaborare cuDiesel M
Mike & Rich
Slag Boom Van Loon
Smooth Helmet
PremiiCavaler al Ordinului Artelor și Literelor[*]
Praemium Imperiale[*] ()[2]
BAFTA pentru cea mai bună coloană sonoră ()
Premiul Glenn Gould[*] ()
James Parks Morton Interfaith Award[*][[James Parks Morton Interfaith Award (prize for individuals or organizations that exemplify an outstanding commitment to promoting human development and peace)|​]]
programul Fulbright[*]
Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[*]
Classic Brit Awards[*][[Classic Brit Awards (award)|​]]  Modificați la Wikidata
Discografie
Listă completăPhilip Glass discography[*][[Philip Glass discography (Wikimedia artist discography)|​]]  Modificați la Wikidata
Înregistrări notabileSymphony No. 7[*][[Symphony No. 7 (symphony in three movements composed by Philip Glass)|​]]
Monsters of Grace[*]
Symphony No. 4[*][[Symphony No. 4 (symphony in six movements composed by Philip Glass)|​]]
La Belle et la Bête[*][[La Belle et la Bête (1994 opera by Philip Glass)|​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Philip Glass (n. , Baltimore, Maryland, SUA) este un compozitor american. Este adesea considerat cel mai influent compozitor al sfîrșitului de secol 20.[12][13][14] Muzica sa e de asemenea adesea descrisă controversat ca minimalistă, împreună cu lucrările altor „minimaliști de seamă” La Monte Young, Terry Riley și Steve Reich.[15]

Mai tîrziu el s-a distanțat însăși de etichetarea sa ca "minimalist", descriindu-se în schimb ca un compositor de "muzică cu structuri repetitive."[16] Deși primele sale compoziții muzicale mature împart mult cu ceea ce se numește în mod normal "minimalist", el a evoluat stilistic.[17][18] În prezent, el se descrie ca fiind un "clasic", subliniind că este instruit în armonie și Contrapunct și a studiat compozitori ca Franz Schubert, Johann Sebastian Bach și Wolfgang Amadeus Mozart cu Nadia Boulanger.[19] Glass este un compozitor prolific: el a scris lucrări pentru grupul muzical pe care l-a fondat, Philip Glass Ensemble (în cadrul căruia interpretează la clape), precum și opere muzicale, opere de teatru și zece simfonii, unsprezece concerte, lucrări solo, muzică de cameră, inclusiv cvartet de coarde și sonate instrumentale, și Coloane sonore. Trei dintre coloanele sale sonore au fost nominalizate pentru Premiul Oscar.

Printre prietenii lui Glass se numără mulți artiști și colaboratori de-ai săi, inclusiv artiști vizuali (Richard Serra, Chuck Close), scriitori (Doris Lessing, David Henry Hwang, Allen Ginsberg), regizori de teatru și film (incluzînd Errol Morris, Robert Wilson, JoAnne Akalaitis, Godfrey Reggio, Paul Schrader, Martin Scorsese, Christopher Hampton, Bernard Rose, și mulți alții), coreografi (Lucinda Childs, Jerome Robbins, Twyla Tharp), musizicieni și compozitori (Ravi Shankar, David Byrne, dirijorul Dennis Russell Davies, Foday Musa Suso, Laurie Anderson, Linda Ronstadt, Paul Simon, Joan LaBarbara, Arthur Russell, David Bowie, Brian Eno, Roberto Carnevale, Patti Smith, Aphex Twin, Lisa Bielawa, Andrew Shapiro, John Moran, Bryce Dessner și Nico Muhly). Printre colaboratorii recenți a lui Glass sunt colegii New Yorkezi Woody Allen, Stephen Colbert,[20] și poetul și compozitorul Leonard Cohen. Potrivit unui interviu, Franz Schubert este compozitorul preferat a lui Glass, cu care el împărtășește ziua de naștere.[21]

Filme despre Philip Glass

[modificare | modificare sursă]
  • 1976–Music With Roots in the Aether: Opera for Television. Tape 2: Philip Glass. Produs și Regizat de Robert Ashley.
  • 1983–Philip Glass. From Four American Composers. Regizat de Peter Greenaway.
  • 1985–A Composer's Notes: Philip Glass and the Making of an Opera. Regizat de Michael Blackwood.
  • 1986–Einstein on the Beach: The Changing Image of Opera. Regizat de Mark Obenhaus.
  • 2005–Looking Glass. Regizat de Éric Darmon.
  • 2007–glass: a portrait of Philip in twelve parts. Regizat de Scott Hicks.

Premii și nominalizări

[modificare | modificare sursă]

Globul de Aur

[modificare | modificare sursă]

Cea mai bună coloană sonoră

  • Cîștigat: Kundun (1998)
  • Cîștigat: The Truman Show (1999)
  • Nominalizat: The Hours (2002)

Cea mai bună coloană sonoră

  • Câștigat: The Hours (2002)


Cea mai bună coloană sonoră

  • 2010 NEA Opera Honors Award[22]
  • 18th International Palm Springs Film Festival Award
  • Praemium Imperiale (2012)
  1. ^ a b Komponisten-Porträts: Bilder und Daten (1.Ausgabe)[*][[Komponisten-Porträts: Bilder und Daten (1.Ausgabe) (1st edition of book Komponisten-Porträts: Bilder und Daten (Reclam Universal-Bibliothek))|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ https://www.praemiumimperiale.org/en/laureate-en/laureates-en, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Philip Glass, Discogs, accesat în  
  4. ^ Philip Glass, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  5. ^ Philip Glass, Musicalics 
  6. ^ Philip Glass, Filmportal.de, accesat în  
  7. ^ „Philip Glass”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ „Philip Glass”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  10. ^ Museum of Modern Art online collection, accesat în  
  11. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  12. ^ Naxos Classical Music Spotlight podcast: Philip Glass Heroes Symphony
  13. ^ „The Most Influential People in Classical and Dance”, New York Magazine, , accesat în  
  14. ^ O'Mahony, John (), „The Guardian Profile: Philip Glass”, The Guardian, London, accesat în  
  15. ^ Richardson, John (1999), Singing Archaelogy. Philip Glass's Akhnaten, University Press of New England, p.21
  16. ^ „Biography”, PhilipGlass.com, arhivat din original la , accesat în  
  17. ^ Smith, Ethan, „Is Glass Half Empty?”, New York Magazine, accesat în  
  18. ^ Smith, Steve (), „If Grant Had Been Singing at Appomattox”, The New York Times 
  19. ^ McKoen, Belinda (), „The Sound of Glass”, Irish Times, accesat în  
  20. ^ „Episode 6006 (1/12/2010)”, NoFactZone.net, , arhivat din original la , accesat în  
  21. ^ Skipworth, Mark (). „Philip Glass shows no signs of easing up”. The Daily Telegraph. London. 
  22. ^ „NEA Chairman Rocco Landesman Announces Recipients of the 2010 NEA Opera Honors”. . Arhivat din original la . Accesat în . 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • William Duckworth (1995, 1999). Talking Music: Conversations With John Cage, Philip Glass, Laurie Anderson, and Five Generations of American Experimental Composers. New York, New York: Da Capo Press.
  • Philip Glass, Robert T. Jones (ed.) (1987, 1995). Music by Philip Glass. New York, New York: DaCapo Press.
  • Richard Kostelanetz (ed.) (1997). Writings on Glass. Essays, Interviews, Criticism. Berkeley, Los Angeles, London: University of California Press.
  • Robert Maycock (2002). Glass: A Biography of Philip Glass. Sanctuary Publishing.
  • Potter, Keith (2000). Four Musical Minimalists: La Monte Young, Terry Riley, Steve Reich, Philip Glass. Music in the Twentieth Century series. Cambridge, UK; New York, New York: Cambridge University Press.
  • John Richardson (1999). Singing Archaeology: Philip Glass's "Akhnaten". Wesleyan University Press.
  • K. Robert Schwarz (1996). Minimalists. 20th-Century Composers Series. London: Phaidon Press.
  • Bartman, William and Kesten, Joanne (editors). The Portraits Speak: Chuck Close in Conversation with 27 of his subjects, New York: A.R.T. Press, 1997
  • Knowlson, James (2004). Damned to Fame: The Life of Samuel Beckett, New York: Grove Press.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Philip Glass