devotament
Etimologie
Din franceză dévouement (după devota).
Pronunție
- AFI: /de.vo.taˈment/
Substantiv
| Declinarea substantivului devotament | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | devotament | invariabil |
| Articulat | devotamentul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | devotamentului | invariabil |
| Vocativ | devotamentule | invariabil |
- atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve; abnegație.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online