simț

Vezi și : simt

română

Etimologie

Din verbul a simți (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /simʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului simț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	simț	simțuri
Articulat	simțul	simțurile
Genitiv-Dativ	simțului	simțurilor
Vocativ	simțule	simțurilor

1. facultate a oamenilor și a animalelor de a percepe impresii din lumea exterioară cu ajutorul unor organe specifice; funcțiune a organismului prin care acesta recepționează și prelucrează o anumită categorie de stimuli externi sau interni; simțire.
2. (mai ales la pl.) instinct, pornire senzuală; senzualitate.
3. delectare a simțurilor; gust.
4. capacitate a omului de a înțelege, de a judeca, de a aprecia; înclinare, aptitudine pentru ceva.

Cuvinte derivate

• simțual

Cuvinte compuse

• organe de simț
• simț moral
• simț practic

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din simți.

Verb

1. (rar) forma de persoana a I-a singular la prezent pentru simți.
2. (rar) forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru simți.

Sinonime

• 1-2: simt

Anagrame

• știm

Referințe

• DEX '98 via DEX online