ceas
română
Etimologie
Din slavă (veche) časŭ („oră”).
Pronunție
- AFI: /ʧe̯as/
Substantiv
| Declinarea substantivului ceas | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ceas | ceasuri |
| Articulat | ceasul | ceasurile |
| Genitiv-Dativ | ceasului | ceasurilor |
| Vocativ | ceasule | ceasurilor |
- interval de timp egal cu 60 de minute; oră.
- spațiu, distanță care se poate parcurge în timp de o oră.
- Acest sat e la 3 ceasuri de București.
- fiecare dintre cele 24 de părți în care este împărțită o zi și care sunt marcate pe cadranul și cu acele unui ceasornic; (p.ext.) bătaie a ceasornicului, când acele cadranului ajung la unul dintre punctele principale ale cadranului.
- moment, clipă; timp, vreme.
- timpul dinaintea sau din cursul unui eveniment.
- aparat care servește la determinarea și măsurarea timpului în limitele unei zile; ceasornic.
- aparat în formă de ceas, ale cărui limbi înregistrează mișcarea, viteza, consumul; contor.
- slujbă religioasă săvârșită la anumite ore din zi.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adv.) cu ceasurile = timp îndelungat, mult.
- la tot ceasul = întruna, mereu.
Expresii
- Cu un ceas mai devreme(sau mai curând) = cât mai repede cu putință, până nu e prea târziu
- În ceasul al doisprezecelea = în ultimul moment
- A face un ceas bun până... = a avea nevoie de o oră întreagă (sau de mai bine de o oră) până..
- Ceas bun(sau rău) = (în superstiții) moment considerat ca norocos (sau nenorocos)
- (Să fie) într-un ceas bun! = formulă prin care se urează cuiva succes când întreprinde ceva
- (pop.) A se da de ceasul morții = a se agita; a se frământa, a se zbuciuma
- A merge ca ceasul = (despre mașini, aparate etc.) a funcționa perfect
Traduceri
aparat
|
|
unitate de măsură
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online