De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din latină abrogare. Confer franceză abroger.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului abroga
|
Infinitiv
|
a abroga
|
Indicativ prezent pers. 1 sg.
|
abrog
|
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.
|
să abroge
|
Participiu
|
abrogat
|
Conjugare
|
I
|
- (v.tranz.) a anula o lege, o dispoziție oficială.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a anula
- afrikaans: kanselleer (Afrikaans), annulleer (Afrikaans), afsê (Afrikaans)
- albaneză: abrogoj (shqip)
- daneză: aflyse (dansk), sende afbud (dansk)
- engleză: abrogate (English), abolish (English), annul (English)
- esperanto: nuligi (Esperanto), abrogi (Esperanto)
- faroeză: gera til einkis (føroyskt), taka aftur (føroyskt)
- finlandeză: kumota (suomi)
- franceză: abroger (français)
- friziană: annulearje (Frysk), ôfsizze (Frysk), skrasse (Frysk)
- germană: annullieren (Deutsch), kassieren (Deutsch), abschaffen (Deutsch), abrogieren (Deutsch)
- italiană: annullare (italiano)
|
|
- maghiară: megsemmisít (magyar)
- norvegiană: oppheve (norsk), heve (norsk), annullere (norsk)
- neerlandeză: afschaffen (Nederlands)
- papamiento: anulá (Papiamentu), kanselá (Papiamentu)
- portugheză: anular (português), revogar (português)
- rusă: аннулировать (annulírovat') (русский), отменять (otmenját') (русский), расторгать (rastorgát’) (русский)
- spaniolă: abrogar (español), derogar (español)
- suedeză: upphäva (svenska), ogiltigförklara (svenska), annullera (svenska)
- turcă: feshetmek (Türkçe), iptal etmek (Türkçe)
|
Referințe