autour
Aspect
(français)
Etimologie
Din franceza veche (h)ostur, care provine din latină târzie auceptor < accipiter.
Pronunție
- AFI: /o.tuʁ/
Substantiv
autour m., autours pl.
- uliu; (spec.) uliu porumbar
- Faire voler un autour.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Variante
- (înv.) au-tour
Etimologie
Adverb
autour
Sinonime
- (înv.) à l'entour