avea
Aspect
Etimologie
Din latină habere.
Pronunție
- AFI: /a've̯a/
Verb
Conjugarea verbului avea | |
Infinitiv | a avea |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
am |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să aibă |
Participiu | avut |
Conjugare | II |
Verb tranzitiv
- a stăpâni, a poseda, a deține.
- Am o rablă de mașină.
- Câte cărți ai?
- a primi, a căpăta, a obține, a câștiga.
- Felicitări! Ai bursă la Sorbona.
- a dispune de ceva, a se bucura de ceva.
- Am un ceas de răgaz.
- a fi compus din, alcătuit din; a fi înzestrat sau prevăzut cu...
- Manuscrisul are două volume.
- a ține, a purta.
- Rochia pe care a avut-o a creat senzație.
- a fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etc.
- Are numai doi ani.
- a fi cuprins de o senzație sau de un sentiment.
- Mai au o singură dorință.
Verb auxiliar
- ajută la formarea perfectului compus.
- Cum a venit așa s-a dus.
- ajută la formarea modului condițional-optativ.
- Ar veni dacă ar ști drumul.
- ajută la formarea viitorului construit cu conjunctivul.
- Au să vină dacă sunt invitați.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă
- A avea drag pe cineva = a iubi pe cineva
- A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva
- A se avea rău cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dușmăni
- A nu (mai) avea limite = a întrece orice măsură
Traduceri
a poseda; a deține
|
|