bibilică
Aspect
Etimologie
Poate de origine onomatopeică sau expresivă. Confer pic-pic ori picat-picat, păcat-păcat.
Alternativ din bulgară биба (biba) < turcă biba („curcan”).
Pronunție
- AFI: /bi.bi'li.kə/
Substantiv
Declinarea substantivului bibilică | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | bibilică | bibilici |
Articulat | bibilica | bibilicile |
Genitiv-Dativ | bibilicii | bibilicilor |
Vocativ | bibilică, bibilico | bibilicilor |
- (ornit.) (Numida meleagris) pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte.
- (bot.) (Fritillaria meleagris) mică plantă erbacee, cultivată pentru florile ei frumos împestrițate.
Sinonime
- 1: (ornit.) (reg.) găină-cu-mărgăritare, găină-de-mare, (prin Transilv.) bibiță, (prin Olt.) câță, (prin Ban.) pică, (prin Mold. și Bucov.) pichere, pichie, pichiriță, (prin Ban.) pipică, (Transilv.) pirchiță
- 2: (bot.) (reg.) coroană, lalea
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
pasăre
plantă; floare