ding

Vezi și : Ding, dìng, dīng, dǐng, dìŋ

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: format substantiv-nld

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi

neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /ˈdɪŋ/

Substantiv

ding

1. lucru

   Ik weet niet zeker wat dit ding is. - Nu sunt sigură ce este acest lucru.

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din limba rromani (nordică) dinalo, dingalo („nebun”), din rromani dinelo („prost, tâmpit, nebun”). Înrudit cu limba sanscrită दीन (dīna, „slab, firav”).

Pronunție

• AFI: /dɪŋ/

Adjectiv

ding (comp. mer ding, sup. mest ding)

1. (pop. și fam.) nebun, smintit, țicnit, țăcănit

Etimologie

Formație onomatopeică.

Interjecție

ding

1. țâr

Sinonime

• kling klang, ping, pling, pling plong, ring

Expresii

• ding dång

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary