distruge

română

Etimologie

Din italiană distruggere < latină distruere.

Pronunție

• AFI: /dis.ˈtɾu.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului (se) distruge
Infinitiv	a (se) distruge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) distrug
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) distrugă
Participiu	distrus
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina.

   Dușmanii au distrus tot ce le-a ieșit în cale.

   A distrus cetatea.

2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc.

   I-a distrus pe toți.

Sinonime

• 1: devasta, nimici, pârjoli, prăpădi, (fig.) pulveriza, pustii, (reg.) pustului, rade, ruina, (înv.) sfârși, (înv. și reg.) sparge, strica, șterge, zdrobi
• 2: desființa, lichida, nimici, prăpădi, (fig.) topi

Antonime

• edifica, zidi, făuri

Cuvinte derivate

• distructiv
• distrucție, distrucțiune
• distrugător
• distrugere
• distrus

Traduceri

a nimici; a ruina

arabă: ًدَمَّرَ (dammara) (العربية) bosniacă: uništiti (bosanski) catalană: destruir (català) cehă: zničit (čeština) chineză: 破やぶ坏 (中ちゅう文ぶん), 毁坏 (中ちゅう文ぶん); 杀死 (中ちゅう文ぶん) daneză: ødelægge (dansk) engleză: destroy (English) esperanto: detrui (Esperanto) finlandeză: tuhota (suomi) franceză: détruire (français) galiciană: destruír (galego) germană: zerstören (Deutsch), vernichten (Deutsch), destruieren (Deutsch) greacă: καταστρέφω (katastréfo) (Ελληνικά)

italiană: distruggere (italiano) latină: annihilare (Latina) maghiară: elpusztít (magyar) neerlandeză: vernietigen (Nederlands) papamiento: destruí (Papiamentu) poloneză: niszczyć (polski) portugheză: destruir (português), defazer (português) rusă: разрушать (razrushat') (русский) slovenă: uničiti/uničevati (slovenščina) spaniolă: destruir (español) suedeză: förstöra (svenska), förinta (svenska) turcă: yıkmak (Türkçe), yok etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online