elegance

Vezi și : élégance

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza medie < latină ēlegantia.

Pronunție

• AFI: /'ɛlɪgəns/

Substantiv

elegance, (normal nenumărabil; pl. elegances)

1. eleganță, grație, finețe

   The bride was elegance personified.

Sinonime

• 1: grace, refinement

Cuvinte apropiate

• elegant
• elegantly

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary