final

română

Etimologie

Din franceză final < latină finalis.

Pronunție

• AFI: /fi'nal/

Adjectiv

Declinarea adjectivului final
	Singular	Plural
Masculin	final	finali
Feminin	finală	finale
Neutru	final	finale

1. care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit.
2. (lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) care indică scopul, finalitatea.

Cuvinte derivate

• finaliza

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului final
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	final	finaluri
Articulat	finalul	finalurile
Genitiv-Dativ	finalului	finalurilor
Vocativ	finalule	finalurilor

1. încheiere, sfârșit al unei acțiuni. al unei întâmplări, al unei lucrări etc.

Cuvinte derivate

• finală

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online