hotar
Aspect
Etimologie
Din maghiară határ.
Pronunție
- AFI: /ho'tar/
Substantiv
Declinarea substantivului hotar | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | hotar | hotare |
Articulat | hotarul | hotarele |
Genitiv-Dativ | hotarului | hotarelor |
Vocativ | hotarule | hotarelor |
- linie de demarcație care desparte o țară de alta; frontieră, graniță.
- linie care desparte o proprietate de alta sau o așezare de alta.
- (fig.) limită, margine, capăt, sfârșit.
- moșie, proprietate (mare); (p.ext.) regiune, țară.
- (reg.) teritoriu în proprietatea (locuitorilor) unei comune.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online