istorie

română

Etimologie

Din latină historia, italiană istoria. Confer franceză histoire.

Pronunție

• AFI: /is'to.ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului istorie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	istorie	istorii
Articulat	istoria	istoriile
Genitiv-Dativ	istoriei	istoriilor
Vocativ	istorie	istoriilor

1. proces de dezvoltare a fenomenelor naturii și societății.
2. știință care studiază dezvoltarea complexă a societății, a unui popor etc.
3. (concr.) scriere conținând evenimente și fapte care se încadrează în această știință.
4. (cu determinarea domeniului) știință care studiază dezvoltarea și schimbările succesive dintr-un anumit domeniu.

   Istoria limbii.

5. (concr.) lucrare care tratează probleme din aceste domenii.
6. povestire, narațiune.
7. (fam.) întâmplare, pățanie.
8. poznă, încurcătură.

Cuvinte derivate

• istorioară

Traduceri

Traduceri

engleză: history (English) franceză: histoire (français)

vietnameză: lịch sử (Tiếng Việt)

Anagrame

• roiești

Referințe

• DEX '98 via DEX online