joc

Vezi și : jòc, jôc, Joć

română

Etimologie

Din latină iōcus.

Pronunție

• AFI: /ʒok/

Substantiv

Declinarea substantivului joc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	joc	jocuri
Articulat	jocul	jocurile
Genitiv-Dativ	jocului	jocurilor
Vocativ	jocule	jocurilor

1. acțiunea de a se juca și rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii).
2. acțiunea de a juca; dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează.
3. melodie după care se joacă.
4. (fig.) mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație.
5. competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.).
6. mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă.
7. acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează.

   Actorul a avut un joc magistral.

8. (concr.) totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc.
9. (tehn.) deplasare relativă maximă pe o direcție dată între două piese asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă.
10. model simplificat și formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații.

Sinonime

• 1: joacă
• 2: dans
• 5: meci
• 7: interpretare

Cuvinte derivate

• dejuca
• jocuri
• juca
• jucat
• jucărea
• jucărie
• jucărioară
• jucător

Cuvinte compuse

• joc de societate
• joc de cuvinte
• joc de scenă
• joc de noroc
• teoria jocurilor
• joc de clopoței

Cuvinte apropiate

• bătaie de joc
• jocuri balcanice
• jocuri olimpice
• jocuri universitare

Expresii

• A juca un joc mare (sau periculos) ori a-și pune capul (sau viața, situația etc.) în joc = a întreprinde o acțiune riscantă
• A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva
• A face jocul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva
• A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie

Traduceri

activitate fizică sau mintală desfășurată din plăcere

albaneză: lojë (shqip) bască: joko (euskara) bretonă: c'hoarioù (brezhoneg) bulgară: игра (igra) (български) catalană: joc (català) m. cehă: hra (čeština) f. chineză: 游ゆう戏 (yóuxì) (中ちゅう文ぶん) coreeană: 놀이 (nori) (한국어), 게임 (geim) (한국어) croată: igra (hrvatski) f. daneză: spil (dansk), leg (dansk) ebraică: משחק (עברית) m. engleză: game (English), play (English) esperanto: ludo (Esperanto) estoniană: mäng (eesti) finlandeză: peli (suomi), leikki (suomi) franceză: jeu (français) m. friulană: zûc (furlan) galiciană: xogo (galego) germană: Spiel (Deutsch) n. greacă: παιχνίδι (pechnídi) (Ελληνικά) hindi: खेल (हिन्दी) indoneziană: permainan (Bahasa Indonesia) interlingua: joco (interlingua) irlandeză: cluiche (Gaeilge)

islandeză: leikur (íslenska) m. italiană: gioco (italiano) m. japoneză: 遊あそび (あそび, asobi) (日本語にほんご), 遊戯ゆうぎ (yūgi) (日本語にほんご), ゲーム (ge-mu) (日本語にほんご) latină: lūdus (Latina) m. letonă: spēle (latviešu) f. lituaniană: žaidimas (lietuvių) m. macedoneană: игри (igri) (македонски) maghiară: játék (magyar) m. neerlandeză: spel (Nederlands) n. norvegiană: spill (norsk), lek (norsk) papamiento: wega (Papiamentu) persană: بازی (فارسی) poloneză: gra (polski) f. portugheză: jogo (português) m. rusă: игра (igrá) f (русский) sârbă: игра (igra) (српски / srpski) slovacă: hra (slovenčina) f. slovenă: igra (slovenščina) f., tekma (slovenščina) f. spaniolă: juego (español) m. suedeză: spel (svenska) n., lek (svenska) swahili: mchezo (Kiswahili) thailandeză: เกม (ไทย) turcă: oyun (Türkçe)

Etimologie

Din juca.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru juca.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru juca.

Referințe

• DEX online

---

catalană

(català)

Etimologie

Din latină iōcus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

joc m.

1. joc