limita

Vezi și : limitá, limità, limită

română

Etimologie

Din franceză limiter < latină limitare.

Pronunție

• AFI: /li.miˈta/

Verb

Conjugarea verbului limita
Infinitiv	a limita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	limitez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să limiteze
Participiu	limitat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi.

   A limita drepturile cuiva.

   A limita puterea cuiva.

   A limita un buget.

Sinonime

• delimita, mărgini, mărgini, restrânge, (fig.) îngrădi

Cuvinte derivate

• delimita
• delimitare
• delimitat
• limitabil
• limitantă
• limitare
• limitat
• limitator, limitor
• limită

Traduceri

a delimita; a mărgini

afrikaans: begrens (Afrikaans) engleză: limit (English) esperanto: limigi (Esperanto) finlandeză: rajoittaa (suomi) franceză: limiter (français) germană: begrenzen (Deutsch), limitieren (Deutsch) interlingua: limitar (interlingua) italiană: limitare (italiano) neerlandeză: begrenzen (Nederlands)

papamiento: limitá (Papiamentu) poloneză: ograniczać (polski) portugheză: limitar (português) scoțiană: leemit (Scots) slovenă: omejiti (slovenščina) spaniolă: limitar (español) suedeză: avgränsa (svenska), begränsa (svenska) turcă: tahdit etmek (Türkçe)

Etimologie

Din limita.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru limita.

Etimologie

Din limită.

Pronunție

• AFI: /ˈli.mi.ta/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru limită.

Referințe

• DEX online