manoperă
Etimologie
Calc după franceză manœuvre, italiană manovra. Confer latină manopera.
Pronunție
- AFI: /ma'no.pe.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului manoperă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | manoperă | manopere |
| Articulat | manopera | manoperele |
| Genitiv-Dativ | manoperei | manoperelor |
| Vocativ | manoperă | manoperelor |
- muncă manuală depusă pentru efectuarea unei lucrări; plată pentru această muncă.
- (rar) acțiune tactică; atitudine; mijloc, procedeu întrebuințat pentru realizarea unui scop.
- (fig.) manevră.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online