oblăduitor

română

Etimologie

Din a oblădui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /o.blə.du.i'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului oblăduitor
	Singular	Plural
Masculin	oblăduitor	oblăduitori
Feminin	oblăduitoare	oblăduitoare
Neutru	oblăduitor	oblăduitoare

1. (înv. și pop.; adesea substantivat) care oblăduiește, guvernează, conduce, cârmuiește; protector.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online