De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din latină pollicaris.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
policar
|
| m.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
policar
|
policari
|
| Articulat
|
policarul
|
policarii
|
| Genitiv-Dativ
|
policarului
|
policarilor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- degetul mare al mâinii.
Traduceri
