pustnic
Variante
Etimologie
Din slavă (veche) pustynĩnikŭ.
Pronunție
- AFI: /'pus.tnik/
Substantiv
| Declinarea substantivului pustnic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pustnic | pustnici |
| Articulat | pustnicul | pustnicii |
| Genitiv-Dativ | pustnicului | pustnicilor |
| Vocativ | pustnicule | pustnicilor |
- călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit.
- (fig.) persoană care duce o viață retrasă și aspră.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online