rang
Etimologie
Din franceză rang.
Pronunție
- AFI: /rang/
Substantiv
| Declinarea substantivului rang | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rang | ranguri |
| Articulat | rangul | rangurile |
| Genitiv-Dativ | rangului | rangurilor |
| Vocativ | rangule | rangurilor |
- loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie administrativă, bisericească, militară sau diplomatică după criteriul importanței, funcției etc.; treaptă într-o ierarhie.
- număr care indică locul pe care îl ocupă un termen într-un șir.
- (franțuzism înv.) șir de persoane.
Expresii
- De prim rang sau de rangul întâi (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria, de gradul întâi (sau al doilea etc.)
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online