vânzător

română

Etimologie

Din a vinde + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /vɨn.zəˈtor/

Substantiv

Declinarea substantivului vânzător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vânzător	vânzători
Articulat	vânzătorul	vânzătorii
Genitiv-Dativ	vânzătorului	vânzătorilor
Vocativ	vânzătorule	vânzătorilor

1. persoană fizică sau juridică care vinde ceva (ocazional sau permanent).
2. (spec.) persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela.
3. (adjectival) care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut.
4. (fig.) (adesea adjectival) trădător, înșelător.

Cuvinte derivate

• vânzătoare

Locuțiuni

• (loc.vb.) A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare, a vinde.

Expresii

• (ir.) Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online