veine

franceză

(français)

Etimologie

Din latină vena.

Pronunție

• AFI: /vɛn/

Substantiv

veine f., veines pl.

1. (anat.) vână, venă

   Veine cave.

2. (bot.) nervură (a unei frunze etc.)
3. (geol.) filon

   Veine riche.

4. (fam.) șansă, noroc, venă

   Il est en veine de bonheur.

Sinonime

• 4: chance

Cuvinte compuse

• veine angulaire

Cuvinte apropiate

• déveine
• venelle
• veinard
• veiner
• veineux

Expresii

• dans la même veine
• de la même veine

Referințe

• Wiktionnaire