Cum a început Roma? Regalitatea.

La Titus Livius, Plutarh sau Vergilius gãsim personajul legendar pe nume Romulus, urmaşul lui Aeneas, pe seama cãruie se pune întemeierea cetãţii. Mitul se cristalizeazã în primul secol p.Hr., în cadrul cercului de literaţi al lui Augustus. Originea ilustrã din neamul lui Aeneas apare ca o dorinţã de a menţine legãtura cu o mare culturã, dar şi de a se erija în rãzbunãtori ai troienilor, dominându-i politic pe grecii care le erau superiori ca civilizaţie.

Legenda arhicunoscutã este susţinutã parţial şi de sursele arheologice, care atestã pe colina Palatinului o prezenţã umanã în secolul al VIII-lea. Latium reprezintã o regiune specialã, pentru cã se aflã la confluenţa dintre douã civilizaţii importante: cea etruscã şi cea greacã, ultima având un aport deosebit la definirea aristocraţiei locale, care achiziţioneazã produse materiale din aceastã zonã. Fondarea Romei are considerente strategice demne de menţionat. Cetatea se aflã pe drumul sãrii, într-un loc în care Tibrul se poate traversa uşor. Este de asemenea aproape de mare dar suficient de departe pentru a fi feritã de atacuri ale piraţilor.

Conform surselor, Roma a avut şapte regi: Romulus, Numa Pompilius, Tullus Hostilius, Ancus Marcius, Tarquinius Priscus, Servius Tullius şi Tarquinius Superbus, dintre care ultimii trei etrusci. Teoria structurii tripartite a societãţii, propusã de Georges Dumenzil, ne propune sã-i privim pe aceşti regi legendari ca pe simboluri ale celor trei categorii sociale: oratores (cei ce se roagã)- primii doi regi care organizeazã activitãţi religioase, bellatores (cei ce se luptã)-Tullus Hostilius care întreprinde campanii militare şi laboratores (cei ce muncesc)- Ancus Marcius care, conform legendei, construieşte portul de la Ostia. Cât despre regii etrusci, inovaţiile lor sunt minore: ceremonialul regal, reforma cenzitarã sau…privarea de libertate din cauza abuzurilor ultimului rgee, care a dus la cãderea regalitãţii.

Ce atribute avea regele? Putem spune cã autoritatea sa era absolutã, pentru cã Senatul nu avea decât un rol consultativ. Are imperium nelimitat, deci comandã militarã. Este dictator, rex şi magister populi, dar mai este şi judecãtor supreme. Are drept de decizie, Senatul şi comitia curiata (adunarea pe curii) nefãcând altceva decât sã ratifice hotãrârile sale. Tocmai autoritatea sa absolutã a fost cauza rãsturnãrii regalitãţii.

Structuri sociale

Cât despre structura socialã din epoca regalã, în vârful piramidei era, evident, rex. Rex care reprezintã şi garantul ordinii sociale, o punte între lumea divinã şi societate, pnetru cã are şi calitatea de pontifex maximus. Autoritatea regalã este simbolizatã pe plan familial de autoritatea la fel de absolutã pe care o are pater familias. Statul în viziunea romanã este o familie extinsã, cu regele ca pãrinte. Dupã rege urmau ginţile patriciene, aristocraţia. Având un rol important în viaţa politicã a cetãţii şi fiind considerate ca existând de la bun început la Roma, din rândul lor se alegeau membrii senatului, instituţie care ar data încã de pe vremea lui Romulus. Competiţia din rândurile senatorilor era şi ea destul de acerbã, pentru cã erau la mijloc prestigiu şi privilegii.

Apoi urmeazã plebeii, care, conform surselor, poposesc mai târziu la Roma. Faţã de patricieni se aflã mai întâi în stare de dependenţã (clientela). Dar din punct de vedere juridic sunt marea masã a oamenilor liberi. Sclavia exista şi ea, dar ţinea mai degrabã de domeniul casnic şi nu rareori gãsim sclavi muncind alãturi de stãpâni, singura diferenţã fiind cea de statut juridic.

În altã ordine de idei, putem vorbi şi despre o împãrţire pe criteriul zecimal. Zece familii formeazã o gintã (gens), zece ginţi o curie, zece curii un trib. Cele trei triburi sunt Tities, Ramnes şi Luceres, considerate în istoriografia modernã a reprezenta componentele etnice din momentul fondãrii Romei: Ramnes/Ramnenses ar fi latinii, Tities/Titienses ar fi sabinii (Titus Tatius, rege sabin , este coleg de guvernare cu Romulus), şi Luceres ar fi etruscii. Dincolo de controversa acestei interpretãri, formula de organizare socialã corespunde celei de organizare militarã, pentru cã la început legiunea avea 3000 de oameni.

O menţiune deosebitã meritã reforma lui Servius Tullius, care frapeazã prin asemãnarea cu cea a lui Solon din Athena, ceea ce ar putea duce cu gândul la o invenţie a autorilor romani. Ce a presupus reforma? Incadrarea socialã nu se mai face pe baza criteriului aristocratic, ci timocratic (bazat pe avere). În funcţie de averea deţinutã, cetãţenii sunt împãrţiţi pe categorii, fiecare cu corespondent în tipul de armament, ceea ce iar probeazã legãtura dintre criteriile social/cenzitar şi militar. Cum erau mai exact împãrţiţi? 18 centruii de equites, cavaleri + 80 de centurii greu înarmate şi 2 centurii de fabri (lucrãtori) + trei categorii de câte 20 de centurii + 30 de centurii şi douã de cântãreţi + centuria de proletarii. Cum se reflecta noua structurã pe plan politic? Fiecare centurie dispune de un vot, fãrã a conta numãrul membrilor. Legea este votatã cu majoritate simplã. Dacã privim atent, observãm cã de fapt puterea aparţine primelor douã clase, ceea ce conferã Romei secolului al VI-lea a.Hr. un vãdit character oligarhic…