In memoriam ing. dipl. Nicolae M. Nicolae

A plecat dintre noi Nicolae M. Nicolae, o personalitate a breslei tehnice si ingineresti romanesti, care s-a facut remarcata atit ca specialist in ramura electromecanica, dar mai ales in activitatea de conducere economica si comerciala.
Nicolae M. Nicolae s-a nascut in 1924 la Silistra, in Cadrilaterul romanesc, intr-o familie de negustori instariti, cu bune posibilitati materiale de a intretine si a da la invatatura inalta pe cei doi copii. In 1940, in urma retrocedarii teritoriului catre Bulgaria si evacuarii familiilor de romani, Nicolae impreuna cu sora sa s-au stabilit la Bucuresti, unde au terminat cursurile liceale. Nicolae a absolvit in 1948 Institutul Politehnic, ca inginer electromecanic, o meserie la mare pret pentru industria romaneasca a acelor vremuri. A lucrat ca inginer specialist la Societatea de Tramvaie Bucuresti si apoi la uzinele Electroputere din Craiova. Apreciat foarte curind pentru calitatile sale profesionale si intelectuale, a fost trimis la Leningrad pentru specializare in tehnologia echipamentelor de inalta tensiune si din 1953 a fost numit director la mai multe intreprinderi de mare importanta pentru industria si comertul exterior romanesc – Electrotehnica, Tehnoimport, Masinimport – si director general pentru Industria Electrotehnica, in cadrul Ministerului Energiei Electrice. Incepind cu anul 1966 a ocupat mai multe functii ministeriale, fiind, rind pe rind, ministru adjunct, apoi prim-adjunct ministru si secretar de stat in Ministerul Comertului Exterior si, din aceasta calitate, a fost reprezentantul Romaniei in organisme internationale de marca, precum UNCTAD, COMECON sau G77. Virful carierei sale diplomatice l-a constituit pozitia sa de ambasador extraordinar si plenipotentiar al Romaniei la Washington, pe care a detinut-o intre 1976 – 1978, in timpul mandatului presedintelui Jimmy Carter. Reintors in tara, a activat in Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie, unde si-a incheiat activitatea in 1984, urmare a dezacordului pe care il arata, tot mai des, fata de diriguitorii economiei nationale ai acelei perioade.
A revenit in 1990 ca ministru al comertului exterior, in guvernul Petre Roman, din care a demisionat la scurta vreme.
Nicolae M. Nicolae a reprezentat o personalitate aparte in contextul perioadei comuniste, uneori controversata, dar care a atras admiratia celor mai multi. Pe linga calitatile pe care le-a demonstrat ca specialist, organizator si diplomat si care l-au ridicat la demnitati dintre cele mai inalte, a fost deopotriva un om de mare cultura, o figura de intelectual de rasa. Era cunoscator al mai multor limbi si un muzician impatimit. A absolvit cursurile Academiei Regale de Muzica din Bucuresti, devenind apoi membru al Orchestrei Inginerilor, la infiintarea ei, in 1956. A iubit mult vioara, un instrument la care cinta cu daruire si mestesug, lucru care i-a atras admiratia si respectul colegilor cu care facea muzica si al muzicienilor profesionisti. A fost un memorialist cu har, cartea sa O lume asa cum am cunoscut-o. Amintirile unui fost ambasador al Romaniei fiind o lucrare de mare succes, cu mai multe reeditari. De asemenea, a avut colaborari periodice cu revista Magazin istoric si cu Revista economica. A fost profesor asociat la Institutul Politehnic Bucuresti si membru fondator al Asociatiei Romane de Marketing (AROMAR).
A avut o casnicie exemplara timp de 55 de ani, alaturi de sotia Maria Nicolae, specialista in chimia industriala.
Personalitati precum cea a lui Nicolae M. Nicolae innobileaza blazonul breslei noastre tehnice si ingineresti si amintirea sa va ramine totdeauna in memoria celor care l-au cunoscut.
Dumnezeu sa-l primeasca !