Criton (Platon)

„Criton” (în greacă veche Κρίτων) este un dialog scris de Platon, reprezentând dialogul dintre Socrate și prietenul său bogat Criton pe tema dreptății (δικαιοσύνη) și a nedreptății (ἀδικία). Cronologic, acesta are loc după procesul lui Socrate, care apare în Apărarea lui Socrate.

Context

Dialogul are loc după are loc după procesul lui Socrate, unde acesta a fost condamnat. I s-a dat opțiunea să plece în exil,^[1] dar acesta a preferat moartea. Socrate este condamnat la moarte, care va avea loc la două zile după întoarcerea corăbiei trimise la Delos; din cinci în cinci ani atenienii trimiteau o ambasadă religioasă la templul din Delos pentru a-i mulțumi zeului Apollo pentru reîntoarcerea lui Tezeu și a tovarășilor săi înapoi la cetate, după uciderea Minotaurului. Cât timp dura această călătorie, legea interzicea executarea pedepsei cu moartea.^[2]

Astfel, așteptându-și sfârșitul în închisoare, Socrate este vizitat de vechiul său prieten, Criton, care se oferă să-l ajute să scape. Ceea ce urmează este o discuție pe baza dreptății și a nedreptății.

Sumar

Visul lui Socrate: Socrate se trezește cu prietenul său Crito în celula sa și-l mustră că nu l-a trezit când a venit. Crito răspunde că Socrate dormea atât de liniștit că nu a vrut să-l deranjeze și este uimit că un condamnat poate dormi atât de lin. A venit pentru a-i da vești proaste: corabia din Delos a fost zărită la o zi distanță și când va ajunge, Socrate va fi omorât. Acesta acceptă veștile calm, observând că nu crede că va muri a doua zi. A avut un vis cu o femeie înveșmântată în alb care i-a spus „tu în trei zile vei fi în țara mănoasă, în Ftia”.^[3]
Argumentul pentru opinia celor din jur: Socrate consideră că numai opiniile oamenilor „buni” sau „învățați” trebuie luate în considerare
Trupul și sufletul: Socrate îl convinge pe Criton că cerințele sufletului sunt superioare nevoilor trupului
Legea și Cetatea: Socrate propune că Legea și Cetatea au contribuit la persoana care a devenit, educându-l și protejându-l, motiv pentru care le datorează. Mai mult, faptul că a ales să rămână în Atena tot acest timp reprezintă un consimțământ tacit în fața cerințelor celor două

Analiză, teme și motive

Visul lui Socrate este o referință la Ahile din Iliada, care, supărat că Agamemnon i-o luase pe Briseis, amenință că se va întoarce acasă, împreună cu armata sa.^[4] „Dacă prielnic la drum ne-o fi zeul puternic pe mare,/Noi în trei zile vom fi în mănoasa-ne țară, în Ftia”^[5] (oraș antic din prefectura modernă Ftiotida).

Referințe și note

^ Platon et al. (1976) p. 73
^ Platon et al. (1976) p. 77
^ Platon et al. (1976) p. 62
^ Platon et al. (1976) p. 77
^ Homer; Murnu, G. (traducător), Pippidi, D. M. (studiu și comentarii) (1955). „Cântul IX”. Iliada. Editura de Stat pentru literatură și artă, v. 362-363.

Bibliografie

Platon, „Criton”, în Opere, vol. I, ediția a II-a, traducere în limba română de Marta Guțu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1975, pp. 51-80.
Platon; Petru Creția, Constantin Noica, Idel Segall, Ion Banu (studiu introductiv), Francesca Băltăceanu, Marta Guțu, Sorin Vieru, Simina Noica, Dan Slușanschi, Alexandru Cizek, Șerban Mironescu (1976). „Criton”. Opere. Vol. I. Editura Științifică și Enciclopedică. p. 51-80.

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Criton

Acest articol legat de filosofie este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!

[1] Platon et al. (1976) p. 73

[2] Platon et al. (1976) p. 77

[3] Platon et al. (1976) p. 62

[4] Platon et al. (1976) p. 77

[5] Homer; Murnu, G. (traducător), Pippidi, D. M. (studiu și comentarii) (1955). „Cântul IX”. Iliada. Editura de Stat pentru literatură și artă, v. 362-363.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]