Meditație

Statuie a lui Shiva în poziţie tipică de meditaţie - India

Meditaţia este un fenomen mental biofizic care descrie o stare de atenţie asupra unui gând, asupra conştientului, subconştientului sau incoştientului. De obicei implică atenţia spre gândirea însăşi, dar fără a te lăsa dus de gânduri.

Accepţiunea orientală

Meditaţia este adesea formal considerată ca fiind o componentă a religiilor estice, despre care există dovezi că ar fi fost practicată timp de peste 5.000 de ani. În accepţiunea orientală a termenului, în special în filosofia Zen, ca ramură a Taoismului, termenul de meditaţie desemnează o stare a mentalului în care acesta este golit de absolut orice conţinut, aşa numita minte liniştită sau tăcută. Această stare a minţii presupune echilibrarea conştientă a planului conştient al minţii, creând, astfel condiţia necesară accesării subconştientului şi înţelegerii adânci, profunde a rădăcinilor gândurilor cu care operează mintea conştientă. Acest demers este fundamental atunci câd cineva îşi pune problema cunoaşterii de sine.

Accepţiunea occidentală

Meditaţia a devenit, de asemenea, un simbol principal în cultura Occidentului. Ea cuprinde oricare din marea varietate a practicilor spirituale care subliniază activitatea mentală. Meditaţia poate fi folosită doar pentru cunoaşterea sinelui sau pentru echilibrarea minţii asupra oricărui subiect, dar este adesea folosită pentru cunoaşterea divinităţii (sau a unui aspect privitor la divinitate). Multe persoane practică meditaţia în scopul găsirii liniştii sufleteşti, pe când alţii practică anumite exerciţii yoga (asane, hata-yoga) care au în comun exerciţiile de sport pentru încheieturi, muşchi-tendoane şi astfel toate ajută la sporirea şi menţinerea sănătaţii fizice şi mentale. Legătura dintre minte şi corp, corp şi minte este evidentă. Mintea sprijină corpul şi corpul ajută mintea astfel ajungându-se la "O minte sănătoasă într-un corp sănătos".

Meditaţia naturală

Meditaţia naturală nu are de-a face cu nici un obiect, gând sau stare, ci se rezumă la simpla observare a tot ceea ce există interior si exterior, se referă la cunoaştere, cu alte cuvinte este forma de a simţi natural viaţa. Această meditaţie este prezentă la toate tipologiile de oameni, ea incepe prin observarea simplă a respiraţiei. Respiri deci exişti, iar dacă poţi să fii conştient de acest fenomen exişti tot timpul vieţii tale si astfel se scapă încet de prostie, ignoranţă, aroganţă, agresivitate, dispreţ (şi alte lucruri care te fac să suferi) şi nu rămâne decât pace, armonie, iubire, inţelegere, acceptarea realităţii care este uneori dură şi astfel mergi inainte echilibrat, fără a te mai atinge factorii stresanţi. Cu alte cuvinte, stresul distructiv îl transformi în bunătate raţională. Aceasta este meditaţia în adevăratul sens al cuvântului, legătura ta cu Adevărul, cu Natura (pentru că suntem parte componentă a acesteia, fie că vrem sau nu, există un circuit alimentar, al aerului, al căldurii, al apei, fiind în permanentă în legătură cu mediul ambiant), nu uita de Cel care ţi-a dat Viaţă, pentru că eşti format după chipul şi asemănarea Sa. Pentru cei care vor să meargă în profunzimile conştientului, subconştientului şi inconştientului, trebuie să ajungă să stăpânească bine observarea respiraţiei, pentru că astfel biofizic, biochimic şi mental curăţă mizeriile pe care le-a acumulat de-a lungul trecerii timpului, şi totodată defecţiunile preluate de la generaţiile trecute. Aceste documentări au fost preluate din discuţiile cu mai mulţi oameni care au meditat şi studiat meditaţia şi formele ei şi care au întâmpinat greutăţi pe acest drum al cunoaşterii, şi care au ajuns la concluzia că meditaţia naturală este forma cea mai bună pentru toate tipologiile de oameni, pentru toţi cei care vor să se cunoască pe sine înşişi, şi vor să se îmbunătăţească în virtuţi. Greutăţile întâmpinate au fost datorate în mare parte de adaosurile aduse formelor de meditaţie-obiecte, cuvinte, gânduri, imagini chiar şi concentrarea a fost un blocaj major. Adică în meditaţia naturală tot ceea ce ai de făcut este să fii conştient (nu să te concentrezi, ci să fii atent) la propria respiraţie (respiraţia se face pe nas, bineînţeles că ştie fiecare că acesta este organul respirator, gura este pentru masticaţie).

Legături externe

• DEX online: Meditaţie
• Marele dicţionar universal al limbii române (ed. 4): Meditaţie, pe site-ul dictionar.litera.ro