(Translated by https://www.hiragana.jp/)
Vasili Surikov - Wikipedia Sari la conținut

Vasili Surikov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vasili Iovanovici Surikov

Portretul lui Vasili Surikov, de Ilia Repin
Date personale
Născut24 ianuarie 1848
Krasnoiarsk, Siberia
Decedat (68 de ani)
Moscova, Imperiul Rus
ÎnmormântatCimitirul Vagankovo[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuQ122096281[*] Modificați la Wikidata
CopiiOlga Surikova[*][[Olga Surikova |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiMoscova Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticPictură, Desen
StudiiAcademia Imperială de Arte din Sankt Petersburg[*]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruPiotr Koncealovski[*][[Piotr Koncealovski (artist rus)|​]]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăRomantism
Influențat deIlia Repin  Modificați la Wikidata

Vasili Ivanovici Surikov (în rusă Васи́лий Ива́нович Су́риков) (n. 24 ianuarie 1848, Krasnoiarsk - d. 19 martie 1916, Moscova) a fost un pictor rus.[1]

Este cunoscut pentru picturile sale istorice prezentând episoade din secolul al XVII-lea și din perioada medievală a Rusiei. În picturile sale redă cu minuțiozitate așezările și costumele epocii.[1] Aceasta în ciuda faptului că doar 9 din picturile sale sunt istorice, iar restul, de mai multe sute, fiind portrete, schițe, studii.[2]

Deși Surikov a trăit și a creat cea mai mare parte a vieții la Moscova, el a considerat permanent că locuința sa este aceea din Krasnoiarsk. Casa lui din Krasnoiarsk a devenit casă memorială.[3] Se trage dintr-o familie de cazaci din Siberia. După absolvirea școlii în 1868, a pornit spre Sankt Petersburg, călare pe cal, pentru a se înscrie la Academia de Arte. Călătoria a durat un an, iar în 1869 s-a înscris la Academie, unde a avut rezultate remarcabile.

Prima comandă de pictură istorică a primit-o în 1874.[2]

  • Mircea Deac, Surikov: 1848-1916. – București: ESPLA, 1958. – 44 pagini.
  • Igor, V. Petrov, V. I. Surikov, Editura Tineretului, 1959, colecția oameni de seamă, 260 pagini