Dinastia Tang

Acest articol conține text în limba chineză. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor chinezești.

Dinastia Tang
Tang
唐から朝あさ
—  Imperiu  —
← 618 d.Hr. – 907 d.Hr. →
Dinastia Tang în 669 Dinastia Tang în 669
Capitală	Chang'an (618–904) Luoyang (904–907)
Limbă	Chineza veche
Religie	budism , taoism , confucianism , religia tradițională chineză
Guvernare
Formă de guvernare	Monarhie
Împărat
- 618-626	Împăratul Gaozu (primul)
- 904-907	Împăratul Ai (ultimul)
Istorie
Epoca istorică	Evul Mediu
Urcarea lui Li Yuan pe tron	618 d.Hr.
Perioada Împărătesei Wu Zetian	septembrie 690 d.Hr.
Uzurparea tronului de către Zhu Quanzhong	907 d.Hr.
Economie
Monedă	monede chinezești antice[*]​

Istoria Chinei Istoria Chinei
ANTICHITATE
Dinastia Xia c. 2100–c. 1600 BCE
Dinastia Shang c. 1600–c. 1046 BCE
Dinastia Zhou c. 1045–256 BCE
Zhou de Vest
Zhou de Est
Primăverile și Toamnele
Statele Combatante
PERIOADA IMPERIALĂ
Dinastia Qin 221–206 BCE
Dinastia Han 206 BCE – 220 CE
Han de Vest
Dinastia Xin
Han de Est
Trei Regate 220–280
Wei, Shu și Wu
Dinastia Jin 265–420
Jin de Vest	16 Regate 304–439
Jin de Est
Dinastiile din Sud și din Nord 420–589
Dinastia Sui 581–618
Dinastia Tang 618–907
(A doua Dinastie Zhou 690–705)
5 Dinastii și 10 Regate 907–960	Dinastia Liao 907–1125
Dinastia Song 960–1279
Song de Nod		Xia de Vest
Song de Sud	Jin
Dinastia Yuan 1271–1368
Dinastia Ming 1368–1644
Dinastia Qing 1644–1911
PERIOADA MODERNĂ
Republica Chineză 1912–1949
Republica Populară Chineză Istoria Republicii Populare Chineze 1949–present	Taiwan Istoria Taiwanului 1949–present
Articole înrudite  Istoriografia chineză Cronologia Chinei Dinastiile Chinei Istoria lingvistică Arta chineză Istoria Economică Istoria învățământului Istoria științei și tehnologiei Istoria juridică Istoria Mass-mediei Istoria militară chineză Istoria navală chineză

Dinastia Tang ( chineză: 唐から朝あさ; pinyin: Táng Cháo) a fost o dinastie care a condus China între 618 și 907. Imperiul Tang a reprezentat perioada de apogeu a civilizației chineze. Toleranța religioasă de care a dat dovadă această dinastie, a cărei ilustru reprezentant a fost Taizong, a permis răspândirea doctrinelor budiste, precum și a zoroastrismului, a maniheismului și a misionarilor creștini nestorieni. În această perioadă viața culturală asumă un puternic impuls, impuls pe care China îl transmite și Japoniei. A fost epoca de aur a poeziei, epoca în care au trăit cei mai mari poeți ai Chinei: Li Taibo, Du Fu și în care au apărut marile școli de pictură.