Judo

Judoul (pronunțat „giudo”^[1]; 柔道じゅうどう jūdō, „metoda flexibilă/suplă/mlădioasă”) este o artă marțială japoneză modernă (Gendai budō). În 1882, pornind de la principiile tradiționalului jujitsu și păstrând tehnicile de aruncare și prize ale acestuia, profesorul Jigoro Kano și-a format propriul său stil, care a devenit cunoscut sub denumirea de Kano-ryu, iar mai târziu s-a numit Kodokan Judo.

Principiile sale se bazează pe folosirea supleții în locul forței brute, fiind eliminate loviturile și unele luxări periculoase, cum ar fi luxarea degetelor. În judo se folosesc proiectări, secerări, fixări la sol, strangulări și luxări.

La începutul secolului trecut, pe măsură ce judoul a fost popularizat în Europa, și-a pierdut treptat caracterul și proprietățile de artă marțială, transformându-se în sport. În 1964 judo a devenit probă olimpică.

Practicantul judoului se numește judoka. Sala unde se practică judoul se numește dojo. Echipamentul de judo, numit kimono, a fost introdus de către Kano în anul 1907, dar pentru grade folosea, în continuare, numai centuri albe și negre.

Judo waza (arte)

Există trei categorii de bază ale tehnicii waza (技わざ,arta) în judo: nage-waza (投なげ技わざ, arta aruncării), katame-waza (固かた技わざ, arta fixărilor) și atemi-waza (当あて身み技わざ, arta loviturilor).^[2] Judo este cunoscut mai ales pentru nage-waza și katame-waza.^[3]

Practicanții Judo dedică, de obicei, o parte din fiecare sesiune de practică la ukemi (受け身み, căderi), pentru ca nage-waza să poată fi practicată fără un risc semnificativ de rănire. Există mai multe tipuri distincte de ukemi, inclusiv ushiro ukemi (後うしろ受身うけみ, căderea spate); yoko ukemi (横よこ受うけ身み, căderea laterală); mae ukemi (前ぜん受うけ身み, căderea în față); and zenpo kaiten ukemi (前方ぜんぽう回転かいてん受身うけみ, căderea înainte prin rostogolire).^[4]

Persoana care efectuează o tehnică este cunoscută sub numele de tori (取とり, executorul tehnicii), iar persoana căreia îi este efectuată este cunoscută sub numele de uke (受うけ, cel ce primește tehnica).^[5]

Nage-waza (arta aruncării)

*Harai goshi* aruncare peste șold, o *koshi-waza*

Nage-waza include toate tehnicile în care tori încearcă să arunce sau să pună piedici lui uke, de obicei cu scopul de a-l pune pe uke pe spate. Fiecare tehnică are trei etape distincte:

Kuzushi (崩くずしし), dezechilibrare;^[6]
Tsukuri (作さくり), încărcare;^[7]
Kake (掛かけけ), finalizarea aruncării.^[7]

Înainte de a putea realiza un kuzushi eficient, este important să se stabilească o apucare fermă (組くみみ方かた, kumi kata).^[8]

Nage-waza sunt antrenate în mod obișnuit prin utilizarea uchi-komi (内うち込こみ), intrări repetate, nage (proiecții).^[9]

Centurile

Culorile centurilor în Europa, Canada, Australia, Noua Zeelandă etc.
Albă
Galbenă
Portocalie
Verde
Albastră
Maro
Neagră

Note

^ judo - definiție | dexonline
^ Daigo (2005) p. 8
^ Numerous texts exist that describe the waza of judo in detail. Daigo (2005); Inokuma and Sato (1987); Kano (1994); Mifune (2004); and Ohlenkamp (2006) are some of the better examples
^ Kano (1994) pp. 45–54
^ Ishikawa and Draeger (1999) p. 179
^ Kano (1994) pp. 42–43; Mifune (2004) pp. 41–43
^ ^a ^b Kano (1994) p. 44; Mifune (2004) p. 44
^ Tello, Rodolfo (2016). Judo: Seven Steps to Black Belt. Arlington, VA: Amakella Publishing. p. 33.
^ Takahashi (2005) pp. 39–43

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de judo

judoinfo.com
Peter Lewis - "Introducere în Arte Marțiale", Edit. Teora, 1996
Mihai Botez
Arte marțiale (IV). Judo sau calea supleții, 30 martie 2011, Alexandru Ciolan, Ziarul de Duminică

[1] udo - definiție | dexonline

[2] Daigo (2005) p. 8

[3] Numerous texts exist that describe the waza of judo in detail. Daigo (2005); Inokuma and Sato (1987); Kano (1994); Mifune (2004); and Ohlenkamp (2006) are some of the better examples

[4] Kano (1994) pp. 45–54

[5] Ishikawa and Draeger (1999) p. 179

[6] Kano (1994) pp. 42–43; Mifune (2004) pp. 41–43

[tsuk-7] Kano (1994) p. 44; Mifune (2004) p. 44

[8] Tello, Rodolfo (2016). Judo: Seven Steps to Black Belt. Arlington, VA: Amakella Publishing. p. 33.

[9] Takahashi (2005) pp. 39–43

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]