Kiyomizu-dera
Kiyomizu-dera | |
Nio-Mon, "Porțile Regilor Deva" ale templului Kiyomizu-dera | |
General | |
---|---|
Localizare | Kyoto, Japonia |
Provincie | Yamashiro (actualmente prefectura Kyoto) |
Venerat | Bodhisattva Avalokiteśvara |
Școală | Hossō |
Fondator | Enchin |
Perioadă construcție | 778 |
Detalii arhitecturale | |
Număr pagode | 2 |
Modifică text |
Kiyomizu-dera (
Istoric[modificare | modificare sursă]
Kiyomizu-dera a fost fondat la sfârșitul perioadei Nara (al nouălea an al erei Hoki, anul 778 d.H.). El a fost dedicat lui Senju Kannon, una dintre manifestările lui bodhisattva Avalokiteśvara (Kannon bosatsu). Pe percursul perioadei de peste 1200 ani, templul a fost ars sau distrus de repetate ori, dar mereu reconstruit din nou. Majoritatea clădirilor contemporane au fost reconstruite în 1633. Ele includ Sala Principală, inclusă în Tezaurul Național, și 15 alte structuri cu statut de Patrimoniu Cultural Important, conferit de guvernul Japoniei. În 1994 Kiyomizu-dera a fost inscris în lista de Partimoniul Cultural Mondial UNESCO ca Monument Istoric al Vechiului Kyoto.
Denumirea provine de la cascada din cadrul complexului. Literal, kiyomizu înseamnă apă curată sau apă pură[3][4]
Clădirile principale[modificare | modificare sursă]
Sala principală are o terasă, care se sprijină pe piloni înalți și oferă o priveliște impresionantă asupra orașului. Expresia „a sări de pe terasa Kiyomizu” populară în limba japoneză se poate echivala cu expresia „a-și încerca soarta”[4]. Expresia se referă la o tradiție din perioada Edo, potrivit căreia persoanei care supraviețuiește saltului de 13 m de pe terasă i se va împlini visul. În perioada Edo au fost documentate 234 de încercări, din care 85,4% au supraviețuit[4]. În prezent această practică este interzisă[4].
Mai jos de sală principală se afla cascada Otowa, unde trei șuvoaie de apă se scurg în bazin. Vizitatorii templului iau apă careia i se atribuie proprietăți curative. Se spune că consumarea apei din cele trei șuvoaie conferă înțelepciune, sănătate și longevitate[4]. Însă unii japonezi cred că pot fi alese doar două -- fiind lacomă și bând din toate trei persoana atrage nenorocire asupra sa.
Nio-Mon[modificare | modificare sursă]
Porțile Regilor Deva (
Sai-Mon[modificare | modificare sursă]
Porțile de Vest (
Hondo[modificare | modificare sursă]
Sala principală (
Fotogalerie[modificare | modificare sursă]
-
Drumul spre templu
-
Shoro, clopotnita templului
-
Sai-Mon, „Porṭile de Vest”
-
Nio-Mon, „Porţile Regilor Deva”
-
Bussoku-seki, amprentele lui Buddha în piatră
-
Oku-no-In, templul interior
-
Otowa-no-taki, cascada din care vizitatorii beau pentru sănătate, longevitate şi succes în studii
-
Kiyomizu-dera în perioada de înflorire a sakurei
-
Pagoda Koyasu („naştere uşoară”)
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Monumente istorice ale vechiului Kyoto (orașele Kyoto, Uji și Otsu)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „Historic Monuments of Ancient Kyoto (Kyoto, Uji and Otsu Cities)”. Accesat în .
- ^ „Chūgoku 33 Kannon Pilgrimage”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Kiyomizu Temple”. . Accesat în .
- ^ a b c d e „Kiyomizudera, Kyoto”. Accesat în .
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Ponsonby-Fane, Richard Arthur Brabazon. (1956). Kyoto: The Old Capital of Japan, 794-1869. Kyoto: The Ponsonby Memorial Society.