relief
Etimologie
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului relief | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | relief | reliefuri |
| Articulat | relieful | reliefurile |
| Genitiv-Dativ | reliefului | reliefurilor |
| Vocativ | reliefule | reliefurilor |
- configuraţie a suprafeţei terestre constituită din totalitatea neregularităţilor de forme pozitive sau negative considerate faţă de un plan de referinţă general sau local.
- Relieful muntos al terenului.
- ridicătură, proeminenţă pe o suprafaţă.
- (fig.) contur; forţă, strălucire.
- sculptură fixată pe o suprafaţă plană.
Sinonime
- 1-2: configuraţie, conformaţie
- 3: contur, formă
- 4: basorelief
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc. adj.) În relief = cu trei dimensiuni, ieşit în afară dintr-un plan, proeminent.
Expresii
- A scoate în relief = a scoate în evidenţă, a pune în lumină, a sublinia, a reliefa, a accentua
Traduceri
ridicătură, proeminenţă (a unui obiect, a unui plan etc.)
basorelief
|
Referinţe
(English)
Etimologie
Pronunție
Substantiv
relief, pl. reliefs
- ajutor, asistenţă
- despresurare
- uşurare, degrevare
- relief (geogr.)
- relief (artă), basorelief
Cuvinte compuse
Referinţe
(français)
Etimologie
Din verbul relever.
Pronunție
- AFI: /ʁə.ljɛf/ pl. /ʁə.ljɛf/
Substantiv
relief m., reliefs pl.
- relief (geogr.)
- relief (artă), basorelief
Sinonime
- 1: élévation