pianist

română

Etimologie

Din franceză pianiste.

Pronunție

• AFI: /pi.a'nist/

Substantiv

Declinarea substantivului pianist
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pianist	pianiști
Articulat	pianistul	pianiștii
Genitiv-Dativ	pianistului	pianiștilor
Vocativ	pianistule	pianiștilor

1. persoană care cântă (cu pricepere și cu măiestrie) la pian, care are profesiunea de a cânta la pian.

Cuvinte derivate

• pianistă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• înspița

Referințe

• DEX '98 via DEX online